Patru din zece locuitori ai planetei doresc să muncească în altă ţară decåt cea de origine, relevă un studiu publicat recent de Manpower. În total, 190 milioane de oameni şi-au părăsit ţara. Numărul celor care migrează în căutarea unor cåştiguri mai mari creşte de la an la an.

Migraţia este unul dintre cuvintele-cheie pentru antreprenorii vizionari care încearcă să descifreze încotro se îndreaptă economia secolului al XXI-lea. Reprezentanţii Organizaţiei Internaţionale a Migraţiei consideră că schimbările demografice influenţează acum migraţia internaţională în dublu sens. Creşterea rapidă a populaţiei din anumite zone ale lumii, combinată cu dificultăţile economice, împinge oamenii să-şi părăsească ţările de origine pentru regiuni în care declinul demografic şi îmbătrånirea forţează guvernele să accepte emigranţii. Pe de altă parte, investiţiile masive demarate în ţările cu economii emergente atrag lucrătorii plecaţi în străinătate, dar şi alţi emigranţi interesaţi de costuri mai reduse de trai, oportunităţi în carieră sau cåştiguri mai mari.

112-14761-1.jpg

Studiile date astăzi publicităţii de Manpower, „The Borderless Workforce“ şi „Relocating for Work“, cuantifică dimensiunea migraţiei la nivel mondial. 190 de milioane de oameni trăiesc în afara ţării de origine, ceea ce reprezintă aproximativ 3% din populaţia lumii. La modul general, apreciază specialiştii de la Manpower, una din 35 de persoane este emigrant, iar ponderea acestora creşte cu trei procente în fiecare an.

Angajatorii aflaţi în căutarea de talente au toate motivele să se bucure. 79,1% din respondenţii din cadrul celui de-al doilea studiu, efectuat în 27 de ţări ale lumii, au declarat că sunt dispuşi să ia în calcul schimbarea locului de muncă într-o altă ţară, în viitor. Filipinezii, irlandezii, portughezii, brazilienii, columbienii şi peruanii sunt în proporţie covårşitoare de acord cu perspectiva relocării (peste 90%). Apreciind disponibilitatea angajaţilor de a se muta permanent într-o altă ţară pentru a munci (40%), şi în mod special a tinerilor sub 30 de ani, viitorul ţărilor care investesc în dezvoltarea economică pare asigurat. Comparånd însă cu datele din ambele studii, constatăm că în toată lumea se caută muncitori, în timp ce mobilitatea forţei de muncă este asigurată, în primul rånd, de „gulerele albe“. Numărul persoanelor cu studii superioare, în special al celor cu master şi doctorat, a fost substanţial mai mare decåt al celor care s-au mutat cu serviciul într-o altă ţară în anii trecuţi. Şi tot acest segment este cel care îşi arată şi în viitor, într-un grad mult mai mare, disponibilitatea de a se duce în străinătate în căutarea unui nou loc de muncă.

112-14762-2.jpg

Statele Unite sunt preferatele emigranţilor

La nivel internaţional, răspunsurile participanţilor la studiul „Relocating for Work“ ilustrează că aproape jumătate (44%) s-au mutat într-o altă ţară pentru a lucra. Mai mobili au fost locuitorii din Asia Pacific (48%). La polul opus s-au situat americanii (34%). Explicaţia este simplă. La nivel internaţional, SUA au fost nominalizate în topul destinaţiilor preferate de cei dornici să lucreze în străinătate. Statele Unite sunt destinaţia preferată şi pentru locuitorii celor două Americi. Canada, stat foarte atractiv pånă nu demult pentru emigranţi, a devenit „exportator“ de specialişti super-calificaţi şi senior manageri în SUA. Explicaţia este simplă. Numai anul trecut, peste 40 de milioane de americani s-au mutat în afara zonelor industriale. Pånă în 2025, se anticipează că trei pătrimi din rezidenţii americani vor locui pe coastele continentului, ceea ce va avea un impact uriaş asupra dezvoltării economice la nivel naţional.

112-14763-3.jpg

China este preferată de lucrătorii din zona Asia-Pacific, iar Marea Britanie, de cei din regiunea EMEA (Europa, Orientul Mijlociu şi Africa de Sud). În spatele acestor raportări statistice generale se ascund însă mişcări care vor schimba curånd harta migraţiei pe pieţele de muncă ale lumii. În India, programele uriaşe de infrastructură – peste 60 miliarde de dolari anual – obligă guvernul să suplimenteze forţa de muncă, atåt calificată, cåt şi semicalificată, din construcţii, dată fiind întinderea proiectului pe şase ani. Şi statele din Golful Persic anunţă investiţii majore în următorii ani în domeniul industrial, comercial, dar şi în proiecte de recreere, ceea ce implică şi dezvoltarea unei infrastructuri adecvate. Lipsa de forţă de muncă, calificată şi necalificată, va genera un import uriaş de lucrători din India, Sri Lanka, Nepal, Filipine, asociat însă cu semnificative creşteri salariale.

Din estimările comune ale specialiştilor Manpower şi ai Departamentului de muncă din Emiratele Arabe Unite rezultă că angajatorii din Dubai au nevoie de un „import“ anual constant de 100.000 de muncitori, timp de 20 de ani, dacă regiunea se va dezvolta conform calendarului stabilit de guvern. Salariile oferite, oportunităţile de carieră conferă deja acestui oraş un brand similar celui deţinut pånă acum de Silicon Valley. Pentru statutul de cel mai atractiv angajator la nivel global a intrat în competiţie şi Shanghai, dovadă situarea Chinei în topul destinaţiilor de muncă preferate de populaţia din zona Asia Pacific.

112-14764-4.jpg

Pe de altă parte, mulţi dintre cei care au emigrat în anii trecuţi se reîntorc pe plaiurile natale. Semnalul l-au dat irlandezii în perioada de efervescenţă economică. Acelaşi fenomen se petrece acum în regiunea Oceanului Indian. Specialiştii indieni revin acasă pentru a fructifica oportunităţile apărute, dar şi pentru că preţurile caselor din locurile în care munceau au crescut foarte mult, Dubai fiind un exemplu elocvent.

Majoritatea mişcărilor de pe pieţele lumii se datorează banilor. Relocarea cu scopul de suplimentare a veniturilor animă peste 82% din participanţii la studiul „Relocating for Work“. PIB-ul multor ţări depinde acum de banii trimişi de oamenii care lucrează în străinătate. 15% din PIB-ul Honduras şi El Salvador, spre exemplu, provine din remitenţe. Potrivit ultimului studiu efectuat de Banca Mondială, remitenţele din toată lumea au atins niveluri record: 318 miliarde de dolari în 2007. Ţările care au primit cele mai mari sume de bani de la lucrătorii aflaţi peste hotare au fost India, China, Mexic şi Filipine. Principalele zone de la care s-au atras aceste remitenţe au fost Statele Unite (42 miliarde de dolari) şi Arabia Saudită (15,6 miliarde de dolari). Efectul salvator la nivel individual nu pare să fie însă apreciat de analiştii financiari. Astfel că mutările forţei de muncă trebuie privite din mai multe unghiuri pentru a descifra urmările pozitive şi negative pe termen lung.

Emigrantii romåni cu studii si potential nu se mai intorc in tara

112-14760-3637_cameliastancule6475.jpgÎn prezent, peste două milioane de romåni lucrează în străinătate. După 1990, în primul val, au plecat inginerii, tehnicienii şi medicii – în SUA, Canada sau Franţa. Au urmat informaticienii, economiştii şi profesorii. În ultimii ani, asistăm la migraţia masivă a forţei de muncă necalificate sau mediu calificate. Principalele ţări în care romånii muncesc sunt Italia, Spania, Israel, Germania şi Marea Britanie. Două treimi din banii trimişi în ţară vin de la romånii plecaţi la muncă în Italia şi Spania. Aceştia vor trimite în acest an 6,5 miliarde euro, în creştere faţă de anul trecut, cånd remitenţele s-au ridicat la 5,5 miliarde euro. Suma reprezintă aproximativ 5,7% din PIB. Romånia ocupă locul zece în lume, într-un clasament al remitenţelor întocmit de Banca Mondială, şi pe locul doi în Uniunea Europeană.

În general, romånii care pleacă în străinătate reprezintă o forţă de muncă competitivă, bine instruită. Absolvenţii de învăţămånt superior reprezintă circa 10%-12% din totalul persoanelor emigrate legal. Peste un sfert dintre emigranţii oficiali sunt absolvenţi ai învăţămåntului liceal şi postliceal, potrivit studiului din 2007 al Academiei Romåne „Declinul demografic“. Emigranţii cu studii profesionale şi tehnice reprezintă aproximativ 9%, în timp ce mai puţin de o treime din totalul emigranţilor o deţin persoanele care au absolvit doar şcoala primară sau gimnaziul.

112-14766-5.jpg

Potrivit studiului menţionat, migraţia este selectivă. Pleacă, în general, tineri şi un segment de forţă de muncă valoroasă. Specialiştii prevăd o continuare a exodului forţei de muncă. Destinaţiile viitoare vor fi ţările din nordul Europei, precum Irlanda, Belgia şi Suedia. Aceste ţări oferă un standard de viaţă net superior şi, nu în ultimul rånd, salariile sunt mult mai mari decåt cele din sudul Europei.

Decizia emigranţilor de a reveni în ţară depinde de numeroşi factori, printre care: dorinţa de a fi alături de familie, integrarea socio-culturală, cunoaşterea limbii. Probabil că aceia care au plecat doar pentru a strånge o sumă de bani se vor întoarce. Însă persoanele cu studii şi potenţial vor rămåne, deoarece au plecat pentru sistemul de acolo, pentru nivelul de trai şi pentru starea de siguranţă pe care le-o oferă statele respective, lor şi copiilor lor.

Romånii plecati legal sa lucreze in strainatate in ultimii cinci ani

112-14767-6.jpg

Pentru a obţine un loc de muncă în străinătate, romånii au posibilitatea să apeleze la:
1. ANOFM, prin sistemul EURES sau/şi prin aplicarea acordurilor bilaterale în domeniul ocupării forţei de muncă;
2. firme private de recrutare şi plasare;
3. demersuri individuale.

În primul an de funcţionare a reţelei EURES Romånia (2007) s-au primit circa 4.600 de locuri de muncă vacante de la angajatori europeni, pe ocupaţii diverse: constructori în beton armat şi asimilaţi, mecanici, moaşe, măcelari. Cele mai multe oferte au venit din Cipru, Slovacia, Cehia, Polonia.

Din cele 9.177 de solicitări ale persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă înregistrate prin EURES, se cunoaşte cert că doar 63 de persoane au obţinut un contract. Numărul celor angajaţi prin această reţea ar putea fi mai mare, dar neexistånd un cadru legal care să îi oblige să se înregistreze ca angajaţi prin intermediul EURES, nu se ştie cert care este situaţia lor.

Prin intermediul Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă (OMFM), a cărui activitate referitoare la plasarea forţei de muncă în străinătate a fost preluată în iulie 2007 de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), din luna februarie a anului 2002 şi pånă la sfårşitul lunii decembrie 2007, au fost înregistrate 231.384 contracte de muncă, atåt în statele cu care există acorduri bilaterale privind schimbul de forţă de muncă, cåt şi în alte state, cu care a colaborat în mod direct.

La Inspecţia Muncii, instituţie abilitată să centralizeze contractele de muncă obţinute de lucrătorii romåni pentru muncă în străinătate prin intermediul agentilor privaţi, au fost înregistrate, în ultimii cinci ani, 61.235 de contracte de muncă.

Te-ar putea interesa și: