Doliu uriaș în lumea literaturii! Un mare om de litere s-a stins din viață. A primit premiul Pulitzer
David McCullough, autorul laureat al Premiului Pulitzer, ale cărui povestiri, realizate cu multă dragoste, despre subiecte care variază de la Podul Brooklyn la președinții John Adams și Harry Truman, l-au făcut unul dintre cei mai populari și influenți istorici ai timpului său, a murit. Avea 89 de ani.
Acesta a murit duminică în Hingham, Massachusetts, potrivit editorului său, Simon & Schuster. Avea o stare de sănătate precară și a murit la mai puțin de două luni de la moartea iubitei sale soții, Rosalee.
„Cred că, din cauza lui David, mulți dintre noi simt o obligație dublă”, a declarat luni colegul istoric Jon Meacham. „Una este față de dosarul istoric și față de analiză. Iar cealaltă este față de cititorul care ar dori să fie transportat, atât din punct de vedere intelectual, cât și visceral.”
Regretatul scriitor a fost pasionat de arhitectură și construcții
Un student bucuros și neobosit al trecutului, McCullough s-a dedicat împărtășirii pasiunii sale pentru istorie cu publicul larg. El se vedea pe sine însuși ca un om obișnuit, binecuvântat cu o curiozitate permanentă și cu șansa de a aborda subiectele care îl interesau cel mai mult. Fascinația sa pentru arhitectură și construcții i-a inspirat primele sale lucrări despre Canalul Panama și Podul Brooklyn, în timp ce admirația sa pentru liderii pe care îi considera oameni buni l-a atras spre Adams și Truman. La 70 și 80 de ani, și-a răsfățat afecțiunea pentru Paris cu volumul „The Greater Journey”, apărut în 2011, și pentru aviație cu un best-seller despre frații Wright, apărut în 2015.
Dincolo de cărțile sale, chipeșul McCullough, cu părul alb, poate că a avut cea mai recunoscută prezență dintre toți istoricii, cu baritonul său paternal cunoscut fanilor emisiunii „The American Experience” de pe PBS și ai documentarului epic „Civil War” al lui Ken Burns. Autorul cărții „Hamilton”, Ron Chernow, l-a numit odată pe McCullough „atât numele, cât și vocea istoriei americane”, în timp ce, luni, Burns a scris pe Twitter că McCullough i-a fost prieten și „profesor talentat”.
Sărbătorirea de către McCullough a trecutului american a dus și la cea mai dură critică la adresa sa – că afecțiunea se transforma prea ușor în romantism. Cartea sa din 2019, „The Pioneers”, a fost criticată pentru că a minimalizat atrocitățile comise împotriva nativilor americani în timp ce coloniștii din secolul al XIX-lea se îndreptau spre vest. În lucrările anterioare, a fost acuzat că a evitat adevărurile mai dure despre Truman, Adams și alții și că a pus povestirea mai presus de analiză.
„Contribuția specifică a lui McCullough a fost aceea de a trata biografia istorică la scară largă ca pe un alt gen de apreciere spectatorială, un exercițiu de recunoaștere a personajelor, o sursă sigură de edificare și de înălțare plăcută”, scria Sean Wilentz în The New Republic în 2001. Intervievat în același an de The Associated Press, McCullough a răspuns la criticile potrivit cărora ar fi fost prea moale spunând că „unii oameni nu numai că vor ca liderii lor să aibă picioare de lut, dar să fie toți de lut”.
David McCullough a fost lăudat pentru bunătatea și generozitatea lui
Dar chiar și colegii care i-au găsit defecte în munca sa i-au lăudat bunătatea și generozitatea și i-au recunoscut talentul. Iar milioane de cititori și cercul mai restrâns al celor care acordă premii au fost mișcați de poveștile sale. Timp de ani de zile, dintr-o căsuță fără fir de pe terenul casei sale din Martha’s Vineyard, Massachusetts, McCullough a finalizat lucrări la o mașină de scris Royal Standard care au schimbat mentalități și au modelat piața.
El a contribuit la creșterea reputației lui Truman și Adams și a dat startul unui val de best-seller-uri despre Revoluția Americană, inclusiv „1776” al lui McCullough. Până la vârsta de 80 de ani, cărțile sale au rămas populare și au părut să inspire un interes reînnoit pentru acest subiect.
„Adesea, în timp ce scriam la o mașină de scris veche în micul șopron în care lucrez, mă gândeam la David, care scria la o mașină de scris veche într-un șopron foarte asemănător cu al meu, și simțeam un sentiment de camaraderie”, a scris Robert Caro într-o declarație trimisă prin e-mail către The Associated Press. „Am pierdut un prieten. Lumea a pierdut un mare om de litere”.
Scriitorul a primit mai multe premii
McCullough a primit National Book Award pentru „The Path Between the Seas”, despre construirea Canalului Panama, și pentru „Mornings on Horseback”, o biografie a lui Theodore Roosevelt, precum și Pulitzer pentru „Truman”, în 1992, și pentru „John Adams”, în 2002. „The Great Bridge”, o explorare îndelungată a construcției podului Brooklyn, a fost clasat pe locul 48 pe lista Modern Library a celor mai bune 100 de lucrări de non-ficțiune ale secolului XX și este încă considerat în general ca fiind textul definitiv al marelui proiect din secolul al XIX-lea. La împlinirea vârstei de 80 de ani, orașul său natal, Pittsburgh, a redenumit podul de pe strada 16 „Podul David McCullough”.
McCullough a fost, de asemenea, un favorit la Washington, D.C. În 1989, s-a adresat unei sesiuni comune a Congresului, iar în 2006 a primit Medalia prezidențială pentru libertate. Politicienii au afirmat frecvent că i-au citit cărțile, în special biografiile lui Truman și Adams. Jimmy Carter a citat „The Path Between the Seas″ ca fiind un factor care a contribuit la promovarea tratatelor din 1977, care au redat controlul asupra Canalului Panama către Panama, iar politicienii de ambele părți ale problemei au citat-o în timpul dezbaterilor. Barack Obama l-a inclus pe McCullough în cadrul unei adunări de savanți care s-au întâlnit la Casa Albă imediat după ce a fost ales, scrie The Philadelphia Inquirer.
