Islanda, o ţară care avea relaţii mai strânse cu Statele Unite decât cu Uniunea Europeană, a fost lovită puternic de criza financiară. Sistemul bancar din această ţară nordică s-a prăbuşit, iar moneda naţională s-a devalorizat. Autorităţile de la Reykjavik au căutat ajutor la Bruxelles după care au făcut cerere de aderare.
Islanda îşi argumenta solicitarea prin apartenenţa sa la continentul european, necesitatea extinderii securităţii ţării şi asigurarea stabilităţii economice pe termen lung. În procesul de negocieri, printre cele mai problematice capitolele sunt pescuitul (având în vedere ponderea foarte mare a acestui sector în economia islandeză) şi agricultura.
Anul acesta, negocierile de aderare au fost temporizate, în contextul alegerilor din luna aprilie. Dar, aceste alegeri au fost câştigate de o coaliţie de centru-dreapta care susţine rămânerea ţării în afara UE şi negocierile nu au mai fost reluate. Actualul guvern a promis un referendum pe această temă, al cărui rezultat probabil ar fi o respingere a aderării, dar unii membri ai executivului susţin o renunţare la aderare fără consultarea populaţiei.
Şeful guvernului islandez, Sigmundur Gunnlaugsson (38 de ani), este cel mai tînăr şef de guvern ales democratic, din Europa, care conduce din 2009 Partidul Progresist, un partid de centru-dreapta, liberal, afiliat Internaţionalei Liberale. Majoritatea susţinătorilor Partidului Progresist sunt fermieri şi pescari.
Produs intern brut de 14.093 mld. dolari
Problema cea mai spinoasă este pescuitul. Ministerul islandez de Externe a anunţat că l-a convocat pe şeful misiunii UE la Reykjavik pentru a-i cere explicaţii în legătură cu interdicţia privind importurile de hering şi macrou din Insulele Feroe. Potrivit Uniunii Europene, Insulele Feroe practică pescuitul excesiv în Atlanticul de nord. Până în 2013, stocurile de hering atlantico-scandinav au fost gestionate în comun de Norvegia, Rusia, Islanda, Insulele Feroe şi UE, printr-un plan convenit de gestionare pe termen lung şi o repartizare prestabilită a capturii totale admisibile (TAC).
Cu toate acestea, în 2013 Insulele Feroe au decis în mod unilateral să iasă din acest acord şi au stabilit o cotă autonomă de peste trei ori mai mare decât cea convenită anterior. În mod similar a procedat şi Islanda, care va fi probabil vizată de aceleaşi sancţiuni europene. Atât Insulele Feroe, cât şi Islanda susţin că procesul de încălzire climatică a provocat o migraţie a macroului către nord şi astfel ele estimează că respectivele cote sunt rezonabile.
Islanda are 318.452 de locuitori, un produs intern brut de 14.093 mld. dolari, o inflaţie de 6%, iar rata şomajului de 5,7%. Proiecţia creşterii economice pentru anul acesta  este de până la 3%.


Te-ar putea interesa și: