Cu o formare duală în marketing și psihologie, Laura Cismaru a început prin a demonta miturile populare despre „generația pierdută”. Teoria pe care a prezentat-o se bazează pe cercetări validate științific, nu pe clișee de internet. „Milenialii sunt, de altfel, cea mai cercetată generație din istorie. Sunt zeci de mii de articole științifice doar despre ei.”
Cadrul teoretic pornește de la modelul celor patru arhetipuri generaționale – idealistă, reactivă, civică și adaptativă – care se succed ciclic, aproximativ o dată la 90–100 de ani. Aceste tipologii sociale se formează în funcție de contextul istoric, economic și cultural în care copiii cresc.
„În România, acest model se aplică cu o întârziere – un fenomen numit retard generațional – pentru că am avut o dezvoltare economică și tehnologică diferită față de Vest”, a explicat Cismaru.
Nativii digitali vs. imigranții digitali – un decalaj neuronal
Un punct central al workshopului a fost ruptura dintre „nativii digitali” și „imigranții digitali”. Această diferență nu este doar culturală, ci și fiziologică.
„S-au făcut cercetări neurologice care arată că un tânăr crescut cu tehnologie activează alte zone ale creierului decât un adult care a învățat să o folosească mai târziu. Este ca și cum pentru noi ar fi o limbă străină, iar pentru ei – limba maternă”, a spus Cismaru.
Acest fenomen explică multe dintre diferențele de comportament de la locul de muncă. Un student poate scrie un e-mail, asculta un curs, verifica TikTok și totuși să rețină ce se discută.
„Noi avem gândire secvențială. Ei funcționează cu gândire paralelă. Sunt nativi multitasking, chiar dacă ni se pare că sunt distrași.”
Superficialitate sau adaptare?
Un alt mit demontat este ideea că tinerii nu se pot concentra.
„Se spune că au un attention span redus. Dar realitatea e că pot sta 10 ore pe TikTok fără probleme. Ceea ce le lipsește nu e capacitatea de concentrare, ci răbdarea pentru profunzime”, a subliniat Cismaru.
Aceasta nu este o limitare intelectuală, ci o adaptare la mediul digital. Într-o lume în care informația vine în rafale de câteva secunde, abilitatea de a extrage rapid esențialul a devenit o formă de supraviețuire. Din păcate, asta vine cu un cost: oboseală mentală accentuată și dificultăți în gestionarea sarcinilor complexe, pe termen lung.
Millennials vs. Generația Z: de la branding personal la responsabilitate colectivă
Workshopul a evidențiat și diferențele semnificative dintre mileniali (născuți între 1981–2005) și generația Z (născuți după 2005). Milenialii sunt profund preocupați de imagine, de brandul personal și de poziționarea socială. Au fost numiți „generația me, me, me – eu, eu, eu”, iar studiile confirmă o tendință narcisică crescută.
Generația Z, în schimb, readuce în prim-plan valorile comunitare. Sunt empatici, echilibrați, orientați către colaborare și dornici să contribuie, nu doar să se promoveze.
„Ei sunt dispuși să renunțe la orice dacă grupul o cere. Au o preocupare reală pentru ceilalți. Ei vor fi coloana vertebrală a companiilor în viitor”, a afirmat Cismaru.
Șocul generațional în organizații: de la nemulțumire la soluții
Diferențele dintre generații nu sunt doar o temă teoretică – ele se simt zilnic în companii. Cismaru a oferit exemplul unui tânăr concediat pentru că își verifica telefonul în timp ce lucra în bucătărie. Nu a greșit nimic. Dar șeful, reprezentant al generației X, nu a putut accepta imaginea unui angajat cu telefonul în mână.
Astfel de tensiuni apar din lipsa de înțelegere reciprocă. Managerii seniori interpretează comportamentele tinerilor prin grila propriei generații, ceea ce duce la conflicte inutile și la pierderi de oameni valoroși.
Reinforcement learning: când tinerii devin mentori
Una dintre soluțiile eficiente deja testate la nivel internațional este strategia de „reinforcement learning” aplicată în zona de resurse umane. În loc să încerci să schimbi comportamentul tinerilor, recunoaște-le competențele acolo unde excelează – de exemplu în digital, în social media, în viteză de reacție – și oferă-le un rol activ în companie.
„Companiile care le oferă milenialilor și Z-ilor posibilitatea de a prelua temporar roluri de formatori pentru colegii mai în vârstă, în domenii precum social media, instrumente digitale sau comunicare online, observă o implicare mult mai mare. Pentru că acești tineri vor să conteze, nu doar să execute”, a explicat Cismaru.
Ce avem de făcut?
„Primul pas este să-i înțelegem”, a spus clar conf. dr. Laura Cismaru. „Să acceptăm că au alte repere. Nu sunt leneși, ci orientați către eficiență. Nu sunt superficiali, ci adaptați vitezei. Nu sunt dezinteresați, ci vor să aibă un impact vizibil, imediat.”
Este responsabilitatea managerilor, profesorilor și liderilor să-și actualizeze propriile „softuri mentale”. Să renunțe la comparațiile nostalgice și să accepte că lumea s-a schimbat – rapid, profund și ireversibil.
Din interiorul generației Y: între două lumi, cu ochii deschiși
Pentru mine, ca reprezentant al generației Y, workshopul „Generations and Labor Market” afost o oglindă în care mi-am văzut generația în toată complexitatea ei – între idealismul cu care am crescut și pragmatismul pe care l-am învățat pe parcurs, între nevoia de sens și nevoia de validare, între dorința de a construi și tentația de a pleca atunci când lucrurile nu mai funcționează.
Am fost crescuți cu promisiunea că putem deveni orice. Că suntem speciali. Că succesul e un drept, nu un drum. Și totuși, realitatea ne-a arătat că lucrurile nu sunt nici simple, nici garantate. Ne-am format în plină revoluție digitală, dar am trăit și lumea analogică. Am muncit în structuri rigide, dar am visat la birouri fără pereți. Suntem, într-un fel, o generație de punte — și asta vine cu o responsabilitate uriașă.
Poate tocmai de aceea înțelegem atât frustrările generației X, cât și neliniștea generației Z. Pe unii i-am avut mentori, pe ceilalți îi avem colegi. Și uneori ne simțim prinși la mijloc. Dar poate că aici stă adevărata noastră forță: să nu alegem tabere, ci să devenim traducători. Să folosim competențele noastre de adaptare — digitale, sociale, cognitive — pentru a construi poduri între lumi care altfel nu s-ar mai auzi una pe cealaltă.
Pentru asta, avem nevoie de o schimbare de perspectivă. Să nu mai vedem diferențele dintre generații ca pe defecte, ci ca pe resurse. Să renunțăm la tonul superior cu care uneori vorbim despre „cei mai tineri” și la nostalgia după „vremurile noastre”. Să avem curajul de a cere ajutor acolo unde nu mai înțelegem lumea de azi și de a oferi sprijin acolo unde simțim încotro merge cea de mâine.
Un apel la empatie și cooperare
Empatia nu e doar un gest frumos. Este o competență esențială în orice organizație care vrea să funcționeze în secolul XXI. Iar cooperarea dintre generații nu este un ideal vag, ci o necesitate practică.
„Dacă vrem organizații sănătoase, inovatoare și reziliente, trebuie să învățăm unii de la alții. Să le dăm voie celor tineri să ne învețe cum funcționează lumea lor. Să le oferim cadrul în care să crească. Și, în același timp, să le oferim un exemplu de echilibru și profunzime”, a spus conf. dr. Laura Cismaru
Noi, generația Y, suntem poate primii care putem face acest pas conștient. Nu pentru că știm mai mult. Ci pentru că am fost acolo, între lumi. Și știm ce înseamnă să nu te simți niciodată pe deplin acasă într-una sau alta. Tocmai de aceea putem fi cei care construiesc acel „acasă” al tuturor — la birou, în echipe, în comunități.
Aceasta nu este doar o concluzie de workshop. Este un angajament.
