Acesta susține că la fel ca religia, banii, oamenii sunt foarte interesați de educație. „Avem un mare interes personal, parțial pentru că educația e cea care ne va duce la viitorul greu de imaginat. Hai ne gândim: copiii care încep școala anul acesta se vor pensiona în 2065. Nimeni nu știe cum va arăta lumea peste 5 ani. Și totuși trebuie să-i educăm pentru viitor”, a spus Robinson.

În opinia profesorului, copii nu se tem de greșeli. El nu spune că a greși e totuna cu a fi creativ, dar știe că dacă nu ești gata să greșești, nu vei crea niciodată ceva original. „Până la maturitate majoritatea copiilor pierd acestă calitate. Ajung să le fie frică să greșească. Conducem companiile în felul acesta, stigmatizăm greșelile. Acum în sistemele naționale de învățământ greșelile sunt cel mai rău lucru posibil. Iar rezultatul e că educăm oamenii să-și piardă capacitățile creative. Picasso a spus odată că toți copiii se nasc artiști. Problema e să rămânem artiști pe măsură ce creștem. Eu sunt convins că pe măsură ce creștem creativitatea nu apare, ci dispare. Mai precis, dispare în urma educației. De ce oare? ”, a completat Robinson.

Profesorul englez susține că sistemul nostru de învățământ e clădit pe ideea de aptitudini școlare. „Există un motiv: întregul sistem a fost inventat în toată lumea – nu existau sisteme publice de învățământ până în secolul XIX – toate au apărut pentru a fi de folos industrializării. Așa că ierarhia se bazează pe două idei. Prima: cele mai folositoare materii pentru muncă sunt cele mai importante. Probabil la școală ați fost împiedicați cu blândețe să faceți ce vă plăcea, pe motiv că nu veți găsi serviciu făcând asta. Corect? Nu cânta, nu vei fi muzician; nu urma artele, nu vei fi artist. Sfat nevinovat – acum total greșit! Toată lumea e cuprinsă de o revoluție. A doua e aptitudinea școlară, care ne domină viziunea despre inteligență pentru că universitățile au creat sistemul după propria lor imagine. De fapt întregul sistem de învățământ public din lume e un proces prelungit de intrare la universitate. Consecința e că mulți oameni talentați, geniali și creativi cred că nu-s așa, pentru că talentul lor nu era apreciat sau chiar era stigmatizat. Nu cred că ne permitem să continuăm ”, a mai spus autorul englez.

În următorii 30 de ani, după UNESCO, în lume vor fi mai mulți absolvenți decât toți absolvenții de până acum. „E urmarea lucrurilor de care am vorbit: tehnologia cu efectele ei radicale asupra muncii și demografia cu creșterea explozivă a populației. Brusc, diplomele nu mai valorează nimic. Nu-i așa? Când eram eu student, dacă aveai diplomă aveai un loc de muncă. Dacă nu aveai loc de muncă, era pentru că nu voiai. Iar eu nu voiam, sincer. Acum, copiii cu diplome se întorc acasă și continuă cu jocurile video. Pentru că acum îți trebuie un master unde ajungea licența și-ți trebuie doctorat dincolo. E un proces de inflație academică. Arată că toată structura învățământului ne fuge de sub picioare”, a mai zis Robinson.

O soluție în opinia profesorului ar fi regândirea concepția despre inteligență. „Știm trei lucruri despre inteligență: 1. E diversă. Vedem lumea prin prisma simțurilor: gândim vizual, prin sunete, chinestezic, gândim în noțiuni abstracte, gândim prin mișcare. 2. Inteligența e dinamică. Iar al treilea lucru legat de inteligență e că e distinctă”, a concluzionat Robinson.