Tot mai multe firme mari, fie din retail, fie din imobiliare îşi anunţă insolvenţa. Problema riscă să devină, indirect, una a băncilor, care se trezesc cu garanţii pe care nu le pot valofica sau care nu mai valorează nimic.
Valoarea provizioanelor constituite de bănci în primele zece luni pentru a acoperi, anticipat, pierderile din imposibilitatea de a recuperarea sumele împrumutate a fost de 13,9 miliarde de lei, în creştere cu peste 70% faţă de decembrie 2008, cheltuielile cu provizioanele muşcând o parte consistendă din profiturile băncilor.
Mişu Negriţoiu, directorul ING Bank România a declarat recent pentru Mediafax că legislaţia din România protejează debitorul, iar băncile au dificultăţi în a-şi recupera sumele împrumutate, chiar dacă au garanţii.
ING Bank, care a acordat un împrumut de 17,5 milioane de euro pentru Flamingo, s-a trezit că debitorul a intrat în insolvenţă fix în periada în care banca începuse demersurile de executare silită. Legea insolvenţei prevede că executările silite se suspendă pe durata insolvenţei. Pe lângă ING Bank, şi BRD şi Unicredit au expuneri pe Flamingo: 4 milioane în cazul BRD şi 7 milioane de euro, sub forma a două împrumuturi în cazul Unicredit.
Cazul Flamingo nu este, din păcate singurul de insolvenţă al unei firme mari, în care băncile se văd în imposibilitatea de a-şi executa garanţiile. Centrul comercial Trident avea un credit de 10 milioane de euro la Romexterra Bank, Unicredit era unul din creditorii UltraPro Computers, iar BRD cea mai mare bancă finanţatoare a Leondardo. Iar Bank of Cyprus finanţase cu circa 20 de milioane de dolari proiectul My Dream Residence, al cărui dezvoltator a intrat recent în insolvenţă.
Legea insolvenţei ţine cu debitorul
“Până la urmă garanţia nu este garanţie. Dai credite pe garanţii şi acestea nu folosesc la nimic. Băncile vor avea probleme din punctul ăsta de vedere: nu pot nici să recupereze împrumuturi, nici să execute garanţiile”, a spus Negriţoiu. El a precizat că băncile din România nu s-au mai aflat în situaţia de a trece la executare silită şi nu au ştiut până în prezent cât de dificilă este această operaţiune.
Şi reprezentanţii BNR responsabili de menţinerea stabilităţii sistemului bancar atrag atenţia că insolvenţele crează probleme instituţiilor de credit.
“Se iau credite, nimeni nu mai verifica la ce sunt folosite, de multe ori folosite în interes personal, şi se intră în insolvenţă – ei rămân cu banii şi băncile rămân cu pierderile”, a declarat săptămâna trecută directorul direcţiei de supraveghere a BNR, Nicolae Cinteză.
„Multe societăţi româneşti încearcă să evite pe de o parte executarea colateralului, iar pe de cealaltă parte rambursarea sau plata creditelor de care nu mai au nevoie sau pe care nu pot să le mai susţină cu activitatea proprie”, spune Negriţoiu. El dă exemplul altor state, cum ar fi Olanda, unde băncile execută garanţiile mult mai uşor. Concluzia: imperfecţiunile legislative, de genul prevederilor legale privind executarea garaţiilor, contribuie la costurile mult mai mari ale creditelor, faţă de alte state europene.
