1. Assessment de oportunitate

În primul pas, analizăm oportunitatea pe baza a patru criterii simple:

1.1. Ideea: unique selling proposition/problema pe care o rezolvă. Este business-ul scalabil sau vizează o piață determinată și finită?

1.2. Experiența/track recordul antreprenorului/al echipei. Antecedentele și cunoștințele pe care le au pe segmentul de business ales, așa cum se văd în pitch deck, business plan și cereri de clarificare ulterioare.

1.3. Adecvarea la obiectivele noastre. Aici e vorba de implicarea noastră anterioară în segmentul respectiv de business și modul cum se armonizează startup-ul cu strategia noastră generală.

1.4. Timeline-ul de recuperare a investiției. Nu, nu mă aștept să obțin un yield a doua zi. Dar mă interesează ca timeline-ul să fie realist.

În funcție de răspunsurile la întrebările de mai sus, fiecare solicitare de finanțare obține un punctaj. Dacă acesta e mare, startup-ul se califică pentru etapa următoare.

2. Analiza SWOT

Orice antreprenor știe ce înseamnă o analiză SWOT. Dacă mai e nevoie să menționez acest lucru, ea conține patru capitole: Strengths (puncte tari), Weaknesses (puncte slabe), Opportunities (oportunități de dezvoltare) și Threats (Amenințări de piață). În linii mari, diferența dintre primele și ultimele e că cele dintâi se referă la prezent, iar celelalte, la viitor.

În funcție de rezultatele SWOT, propunerea de afaceri poate promova în etapa ulterioară.

3. Proiecții financiare

În această etapă, business-ul este examinat cu metodele noastre de analiză:

  • DCF (Discounted Cash Flows): calcularea cash flow-ului la un moment ulterior în funcție de cash flow-ul prezent, din care rezultă yield-ul nostru, al investitorilor. Evident, această metodă este mai potrivită pentru business-urile cu un anumit grad de maturitate, care au apucat să circule bani

  • Multiples: dacă e vorba de un startup aflat la momentul zero, acesta va fi evaluat pe baza unor business-uri similare, deja existente în piață.

  • Yield: o modelare a cashflow-ului pe care îl poate obține investitorul în funcție de evoluția afacerii după un anumit interval de timp

  • TAM (Total Available Market): piața totală la care produsele business-ului respectiv urmează să aibă acces.

Dincolo de yield, în această etapă avem în vedere și așa-numita VAR (Value at Risk), un indicator care cuantifică nivelul de risc financiar al investiției.

4. Due Dilligence

Este ultima etapă înaintea deciziei, în care intrăm efectiv în intimitatea startup-ului, printr-o serie de audituri financiare, juridice sau de altă natură. Rezultatul due dilligence este mai degrabă verificarea percepțiilor obținute în primele stadii și ultima etapă înaintea deciziei finale referitoare la investiții.

Desigur că procedura noastră nu este singura existentă, iar unii investitori iau decizii care se bazează în mult mai mare măsură pe așa-numitul „gut feeling”, care ar putea fi tradus prin „intuiție”. Familiarizarea cu termenii și metodele de mai sus e însă utilă pentru orice antreprenor aflat în căutare de finanțări, fiindcă îl va ajuta să înțeleagă mai bine etapele ulterioare fondării startup-ului și interacțiunea cu diferite tipuri de finanțatori.

==============

Octavian Pătraşcu este un antreprenor şi angel investor cu o carieră de peste 10 ani în pieţele de capital, tech, fintech şi real estate. A realizat trei exituri de succes, dintre care două pentru branduri globale care activează în pieţele financiare şi unul, ca investitor minoritar în Vector Watch. Este managing partner al Key Way Group şi fondator al TVP Family Office. Comentariile lui pot fi găsite online pe Octavianpatrascu.com.

Articol susţinut de TVP Family Office

Te-ar putea interesa și: