Este lesne de ghicit că băncile nu sunt singurii agenţi comerciali care includ în contractele lor clauze abuzive. Mai puţin cunoscut însă este, poate, faptul că în România s-au desfăşurat deja mai multe procese şi chiar s-au aplicat sancţiuni unor societăţi, din domenii extrem de variate, care, după cum a constatat Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului şi au confirmat diverse instanţe, au inclus în contractele lor clauze considerate abuzive. Şi nu vorbim despre magazine de bloc, ci despre operatori de telefonie mobilă, societăţi de asigurări, firme de cablu şi de internet sau companii de leasing.

Cu alte cuvinte,  vorbim despre multe milioane de clienţi care ar fi putut beneficia de modificarea legii. Din păcate, în actualele condiţii, instanţa şi ANPC pot cel mult să amendeze societatea cu până la 1.000 de lei şi să o oblige să modifice respectiva clauză, însă nu în toate contractele pe care le-a încheiat, ci doar în cazul contractului cu clientul reclamant. Ba, mai mult, acest gen de proces este extrem de lung şi anevoios, ceea ce presupune eforturi logistice importante atât pentru reclamanţi, cât şi pentru Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului.

O ţară întreagă privată de drepturi

Cu totul altfel ar fi stat însă lucrurile dacă băncile comerciale, la braţ cu Banca Naţională a României, Fondul Monetar Internaţional şi o parte a clasei politice nu ar fi luptat cu toate armele pentru a opri modificarea legii clauzelor abuzive în favoarea clienţilor şi într-un sens absolut logic. Astfel, modificarea care ar fi trebuit să intre în vigoarea la 1 iunie a fost amânată de două ori până la 1 octombrie anul acesta şi, cel mai probabil, va fi eliminată complet din Codul de Procedură Civilă. Ce spunea ea? În primul rând , se stipula faptul că dacă, la solicitarea Autorităţii Naţionale pentru protecţia consumatorului ori a unei asociaţii de consumatori, o instanţă constată că o anumită clauză contractuală este abuzivă atunci acea clauză trebuie denunţată din toate contractele care o includ. Cu alte cuvinte, ar fi fost de ajuns, de exemplu, ca un singur client al unei mari companii de telefonie mobilă să demonstreze că o anume clauză este abuzivă pentru ca toţi ceilalţi clienţi să beneficieze de respectiva clauză, în condiţiile în care operatorii lucrează cu contracte-tip.

Am ales exemplul cu telefonia mobilă din două motive. În primul rând, aproape toţi românii de peste 15 ani au telefon mobil şi, în al doilea rând, ANPC chiar s-a aflat în situaţia de a aplica sancţiuni către doi dintre marii operatori pentru utilizarea de clauze abuzive, după cum ne-au informat în exclusivitate reprezentanţii Autorităţii.

Timpul scurt pe care l-am avut la dispoziţie pentru a publica acest material nu ne-a permis să includem şi opiniile operatorilor vizaţi, motiv pentru care nici nu le-am dat numele, însă vom reveni cu aceste date în varianta online a textului.
O a doua mare modificare la legea clauzelor abuzive ar fi fost aceea că procesele pe astfel de speţe s-ar fi desfăşurat în doar două faze adică fond şi apel. În acest fel, nu s-ar mai fi ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acolo unde termenele pentru procese considerate mai puţin importante sunt extrem de lungi. S-ar fi câştigat astfel timp şi s-ar fi economisit bani prin scurtarea proceselor.

Băncile se simt cu musca pe căciulă

De ce insistă bancherii, aprig susţinuţi de guvernatorul BNR Mugur Isărescu, pentru eliminarea modificărilor aduse la legea clauzelor abuzive? La această întrebare ar putea răspunde câteva dintre băncile mari din România care au pierdut deja mai multe procese, acuzate fiind că au inclus în contracte clauze abuzive. Vorbim despre BCR, Volksbank sau Raiffeisen.

Ce ar fi însemnat, de exemplu pentru BCR, care deţine recordul în ceea ce priveşte procesele cu propriii clienţi, să modifice toate contractele care includeau o anumită clauză desemnată ca abuzivă? Doar cheltuielile logistice ar fi fost, probabil, de ordinul milioanelor de euro, fără a mai vorbi despre faptul că ar fi fost obligate să negocieze cu adevărat clauzele privind dobânzile şi comisioanele. La nivelul întregului sistem bancar, cheltuielile ar fi fost de ordinul miliardelor de lei, după cum concluzionează un studiu realizat de Banca Naţională. Aceste potenţiale pierderi s-au numărat şi printre argumentele aduse în instanţă de avocaţii băncilor, unii dintre aceştia reuşind să-i convingă pe judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Mai mult, utilizând şi argumentul emoţional al depozitelor pe care românii le au în bănci şi care ar putea fi afectate de orice şoc suportat de instituţiile de credit (deşi depozitele sunt garantate în România până la valoarea de 100.000 de euro), BNR i-a convins pe politicieni să dea înapoi. Mai ales că a avut toată susţinerea Fondului Monetar Internaţional. Este pentru a treia oară când FMI se implică în procesul legislativ din România de partea băncilor. Prima dată cei de la FMI au reuşit să schimbe ordonanţa creditelor pentru persoane fizice în aşa fel încât să permită băncilor să ascundă în continuare sub preş gunoiul din contractele vechi de credit. A doua oară s-a opus categoric introducerii legii falimentului personal, iar a treia oară, acum, dictează eliminarea noilor prevederi privind legea clauzelor abuzive. După cum am arătat şi mai sus, de această dată, acţiunile Fondului nu se rezumă însă la clienţii băncilor şi afectează, practic, orice consumator din România deci, până la urmă, întreaga populaţie a ţării.

După cum se poate vedea în exemplele din casetele de mai sus, până acum, cel puţin alte cinci domenii sunt infestate cu clauze abuzive calificate ca atare de instanţe din mai multe judeţe.

 Clauzele, abuzive sau nu, sunt contracte pe care le-au semnat oamenii care au luat credite. Când semnezi ceva, îţi asumi.
Mugur Isărescu, guvernator, BNR

20 de milioane de cartele active au, la un loc, marii operatori de telefonie mobilă din România. Înseamnă câte o cartelă pentru fiecare român

Cazuri de abuzuri constatate de ANPC

  • Companie de telefonie mobilă A stabilit costuri de încetare a contractului înainte de expirarea perioadei iniţiale prin impunerea unor sume fixe de despăgubire de la consumator, fără a justifica exact modul de calcul al acestor sume şi cum s-a ajuns la determinarea lor. Nu există o diminuare graduală a acestor sume pentru fiecare lună ce rămâne neexecutată din contract. Prestatorul de servicii a acţionat în favoarea sa şi în defavoarea consumatorului, obligându-l pe acesta la plata unor despăgubiri, nejustificându-le concret şi precis. 

  • Companie telefonie Contract de abonament – menţionarea dreptului de a rezilia contractul fără ca operatorul economic să fie obligat la despăgubiri, cu obligarea consumatorului de a achita toate sumele restante, inclusiv costurile de încetare a contractului. Clauză potrivit căreia operatorul economic are dreptul să perceapă costuri de încetare a contractului, inclusiv în situaţia în care clientul nu a beneficiat de discounturi la achiziţionarea abonamentului; în cazul în care abonatul a beneficiat de plan tarifar special, în afara costurilor de încetare a contractului, consumatorul este obligat să achite și valoarea discount-ului oferit la semnarea contractului, fără ca acest aspect să fie menționat în contract. S-au constatat clauze abuzive într-un contract de prestări servicii de telefonie mobilă: consumatorul trebuia să  plătească, în caz de reziliere înainte de termen, o sumă fixă egală cu valoarea abonamentului înmulţit cu numărul de luni rămase până la finele contractului. Se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor în defavoarea consumatorului şi implicit în favoarea companiei de telefonie mobilă.

  • Societate asigurări Clauză ce creează un dezechilibru semnificativ între drepturile consumatorilor și ale societății, afectând interesele economice ale clienților. În Condiţii Generale privind asigurarea vehiculelor, anexă la asigurarea Casco, se prevede perceperea de la asigurat a sumei de 80 lei pentru cheltuieli de administrare a poliţei în cazul în care se denunţă ori se reziliază contractul de către oricare dintre părţi, pentru stabilirea diferenţelor de primă de restituit sau de încasat. Se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor în defavoarea consumatorului şi implicit în favoarea asigurătorului.

  • Magazin bunuri de folosință indelungată Petentul reclamă faptul că a iniţiat o comandă online, de pe site-ul oficial al operatorului, produsul comandat fiind livrat la un magazin de unde clientul trebuie să-l ridice. În momentul în care consumatorul a dorit să returneze furnizorului produsul în temeiul prevederilor O.G. nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanţă în termen de 10 zile de la data livrării acestuia, este informat despre faptul că acea comanda nu se socoteşte a fi făcută online, deoarece a ridicat produsul din magazin (variantă aleasă de petent).Produsele comandate online care sunt ridicate de la magazinele respectivului operator economic nu se pot returna, aşa cum se menţionează la secţiunea Termeni şi condiţii pct. 7.

  • Furnizor servicii teviziune şi internet Acordare gratuitate la tariful lunar al serviciilor pentru o lună calendaristică. Consumatorii au încheiat contracte având în vedere această gratuitate, dar s-a constatat că li s-au acordat numai 5,7 sau 9 zile, şi nicidecum 30 de zile. Operatorul economic  interpretează unilateral clauza privind acordarea gratuităţii pentru prima lună calendaristică de la instalare. Astfel, el poate să aleagă data instalării, iar această gratuitate să fie acordată numai pentru numărul de zile rămase de la data instalării şi până la sfârşitul primei luni de la instalare.

"Acest articol a apărut în ediţia print numărul 37 a revistei Capital din săptămâna 16 -22.09.2013"