Iată cum nişte decizii populiste, care păreau să nu ne privească sau să ne lase indiferenţi (creşterea exagerată a slariilor şi a pensiilor) lovesc în cu totul altă parte.

Toată lumea e de acord că pensiile trebuie să crească. Problema e în ce ritm cresc ele, astfel încât să nu producă dezechilibre. Doar ministrul de finanţe Varujan Vosganian poate declara dezinvolt că majorările propuse nu au efecte inflaţioniste. Salariile au crescut şi ele, anul acesta, de două ori mai repede decât productivitatea muncii.

Alte presiuni inflaţioniste. Adică, pe piaţă sunt mai mulţi bani, iar oferta de produse şi servicii creşte mai încet. Efectul? Creşterea preţurilor. Economia este un sistem de vase comunicante: adaugi într-o parte (pensii, salarii), creşte şi-n partea cealaltă (preţuri). Pe tabloul de bord al Băncii Naţionale, încep să se aprindă imediat nişte beculeţe. Şi ea trebuie să reacţioneze. Recent, guvernatorul Mugur Isărescu a spus ce va face dacă Guvernul nu iese din perioada sa de exuberanţă în privinţa cheltuielilor: va mări dobânzile.

Dacă se va întâmpla acest lucru, băncile comerciale vor proceda şi ele în mod similar. Astfel, toţi cei care au de returnat credite vor constata că trebuie să plătească rate mai mari. Şi iată cum nişte decizii populiste, care păreau să nu ne privească sau să ne lase indiferenţi (creşterea exagerată a salariilor şi a pensiilor), lovesc în cu totul altă parte: în buzunarul celor care au (sau vor avea) de returnat credite.

Bunul cel mai de preţ pe care îl avem în acest moment este o economie echilibrată, care creşte într-un ritm susţinut şi care atrage investiţii masive, dacă Guvernul nu face prostii prea mari. Numai o astfel de economie poate asigura, în timp, şi salarii sau pensii mai mari, şi servicii medicale sau de educaţie mai bune.

Orice excese care strică tihna economiei, orice propunere de o generozitate suspectă a politicienilor lacomi de voturi pun în pericol bunăstarea viitoare. Mugur Isărescu spune, de fapt, că el va face curăţenie dacă Guvernul nu vrea sau nu poate să o facă. Cu instrumentele pe care le are la îndemână. Într-o economie liberă, deschisă, aşa cum este cea românească, orice măsură populistă are până la urmă efect în inflaţie, în cursul de schimb sau în dobânzi. Şi-i loveşte pe toţi. De aceea, atunci când auziţi politicieni sau lideri sindicali care propun majorări exagerate de salarii sau pensii, măriri de subvenţii, gândiţi-vă că acestea sunt ca un drog care te face să te simţi bine pe moment, dar după aceea te simţi mai rău.

Nici inflaţia, nici cursul leu-euro nu mai pot fi stabilite prin ordonanţă. Ele îţi arată imediat decizia proastă. Care nu poate fi reparată imediat; nu poţi reduce apoi nici salariile, nici pensiile. De aceea ele trebuie prevenite. Altfel, trebuie să vină Isărescu cu măturoiul dobânzilor.