Dincolo de spumoasele certuri politice, cu tentative de suspendare şi ameninţări cu demisia, va veni şi vremea când Guvernul îşi va face bilanţul. Două ar putea fi marile realizări ale guvernării Tăriceanu: prima ar fi reforma fiscală, prin introducerea cotei unice, având ca efect o spectaculoasă creştere economică şi investiţii străine record, iar a doua ar putea fi rezolvarea problemei proprietăţilor confiscate de comunişti.

Ambele, pur liberale. Dacă cea dintâi a fost rezolvată chiar în prima zi de guvernare, prin aprobarea unui nou cod fiscal, cea de-a doua trenează de aproape doi ani. În vara anului 2005, a fost adoptat actul normativ care prevedea înfiinţarea Fondului Proprietatea. După ce România rămăsese ultima ţară din fostul bloc comunist în privinţa reparaţiilor pentru foştii proprietari, se părea că prin noua iniţiativă ar putea fi un model. Ideea a fost contestată de la început, în mare parte de oameni care nu înţelgeau cum va funcţiona mecanismul, dar şi din cauza neinspiratei măsuri de a pune doar liberalii să se ocupe de noul fond. Chiar dacă mecanismul de funcţionare e mai greu de înţeles de nespecialişti, este clar că apariţia Fondului, pe lângă rezolvarea problemei restituirilor, are multe alte efecte colaterale pozitive: o extraordinară înviorare a pieţei de capital, masive investiţii străine, dar şi o îmbunătăţire spectaculoasă a anchilozatului management din companiile naţionale unde Fondul va deţine acţiuni. Foarte mulţi iepuri împuşcaţi dintr-o singură lovitură.

Aproape inexplicabil, premierul Tăriceanu a lăsat doar în sarcina fostului ministru al finanţelor, Vlădescu, rezolvarea problemei Fondului. Adică, a tratat Fondul ca pe un copil vitreg. Consecinţa: noul ministru, Varujan Vosganian, a preluat o situaţie exact cum a fost lăsată de predecesorul d-lui Vlădescu, în timpul mandatului acestuia neîntâmplându-se absolut nimic. Acum, Vosganian vrea să obţină şi sprijinul PSD pentru ordonanţa care ar debloca funcţionarea Fondului. Ideea nu este rea, problema e că Mircea Geoană nu este deloc un fan al Fondului Proprietatea. Dar nici nu a spus cum ar rezolva problema restituirilor. Orice altă variantă ar avea cel puţin acelaşi impact asupra bugetului, dar nu ar avea celelalte efecte economice pozitive. În prezent, există câteva mii de acţionari la Fond, şi mai multe mii de posesori de titluri de despăgubire (care vor fi convertite în acţiuni), dar şi sute de mii de dosare la primării, care aşteaptă să fie rezolvate.

Altfel spus, procesul e oarecum ireversibil. PSD ar putea doar să pună beţe în roate, fără a avea vreun avantaj electoral vizibil. Şi, în timpul acestor tergiversări, mii de oameni în vârstă mor din lipsă de medicamente, dar ştiind că au de recuperat averi de zeci sau sute de mii de euro.