Cine ne ajută să strângem bani pentru bătrâneţe

Pensionarii occidentali se îmbracă bine, îşi umplu cărucioarele în supermarketuri şi pleacă în croaziere. Mulţi îşi permit o viaţă la care bătrânii români nici nu visează şi pentru că au ştiut să pună deoparte o parte din salariu.

Trebuie să strângem bani pentru pensie dincolo de ceea ce ni se reţine automat din venituri dacă vrem o bătrâneţe lipsită de griji. Am putea ajuta, în acelaşi timp, şi la însănătoşirea economiei autohtone. Savantul american

Pensionarii occidentali se îmbracă bine, îşi umplu cărucioarele în supermarketuri şi pleacă în croaziere. Mulţi îşi permit o viaţă la care bătrânii români nici nu visează şi pentru că au ştiut să pună deoparte o parte din salariu.

Trebuie să strângem bani pentru pensie dincolo de ceea ce ni se reţine automat din venituri dacă vrem o bătrâneţe lipsită de griji. Am putea ajuta, în acelaşi timp, şi la însănătoşirea economiei autohtone. Savantul american Edward Prescott, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2004, consideră că „economiile personale ar putea duce la scăderea deficitului de cont curent al României“.

Într-adevăr, pe termen scurt, direcţionarea unei părţi a banilor câştigaţi de salariaţi către diverse forme de acumulare va avea ca efect reducerea consumului şi, implicit, şi a importurilor. Scăderea cererii ar putea produce şi o micşorare sau cel puţin o stagnare a preţurilor şi, astfel, o reducere a presiunii inflaţioniste. Pe termen mediu şi lung, coborâm de la efectele la nivel macro spre cele particulare: angajaţii cumpătaţi, care nu se bazează doar pe pensiile obligatorii, vor avea o bătrâneţe mai îndestulată.

„Cred că, din păcate, suntem la început de drum în acest domeniu. Şi nu atât în ceea ce priveşte existenţa unor produse de economisire sau a cadrului legal, cât din punctul de vedere al mentalităţii. Românii acceptă cu greu să rupă ceva din ceea ce au astăzi în ideea că le va fi mai bine peste mulţi ani“, spune Radu Graţian Gheţea, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor şi al CEC Bank. El îşi explică această atitudine prin nivelul scăzut de trai, însă crede că intrarea în Uniunea Europeană va juca un rol şi în această privinţă. „Nu ştiu dacă una dintre priorităţile statului ar trebui să fie ca oamenii să strângă bani pentru bătrâneţe. Mai degrabă, schimbarea va avea loc de la sine“, adaugă bancherul.

Şi consultantul fiscal Gabriel Biriş, de la Biriş Goran, crede că autorităţile nu-şi permit să intervină prea mult. „Românii nu prea sunt stimulaţi de stat să investească în Pilonul III, însă o creştere a nivelului sumelor deductibile (200 de euro pe an) în cazul contribuţiilor la pensiile facultative nu este fezabilă în actualul context bugetar. Cât despre o subvenţionare a dobânzii depozitelor bancare pe termen lung, aceasta nu ar fi deloc sănătoasă“, afirmă el.

Dumitru Costin, liderul Blocului Naţional Sindical (BNS), crede că ar trebui ca sindicatele să fie lăsate să se implice mai mult. „Prin poziţia noastră, am putea stimula procesul de economisire. Asta ar putea duce şi la o fidelizare mai puternică a salariaţilor faţă de companii“, afirmă el. Costin consideră că, în cazul funcţionarilor publici, existenţa unor fonduri de pensionare suplimentare, după cum au propus sindicatele, ar fi produs o mai mare responsibilizare şi ar fi redus corupţia. „În cazul în care ar fi comis o ilegalitate, ar fi pierdut şi contul de pensie şi, aşadar, şi siguranţa financiară pentru bătrâneţe“, explică el. Preşedintele BNS dezvăluie că este în pregătire un fond de pensionare special, dedicat sportivilor, decizia finală în acest caz aparţinând însă Guvernului.

Recomandarea făcută de Edward Prescott nu trebuie, însă, înţeleasă ca referindu-se numai la produsele finaciare (pensii suplimentare, asigurări de viaţă cu acumulare, depozite bancare etc.). „Îndemnul trebuie luat într-un sens mai larg. Ca să strângi bani pentru bătrâneţe poţi, de exemplu, să cumperi un imobil pe care să îl închiriezi sau să investeşti într-o companie şi să încasezi dividende“, spune Gabriel Biriş.

Dacă investiţiile în conturi, acţiuni sau imobiliare având ca ţintă finală confortul financiar după ieşirea la pensie sunt aproape imposibil de cuantificat, în ceea ce priveşte produsele specializate, situaţia nu e tocmai grozavă. Doar 75.000 de români (adică 1,5% din totalul salariaţilor) încheiaseră un contract de pensie facultativă până la 31 martie 2008, activele celor şapte fonduri autorizate trecând cu greu de şase milioane de euro. În acelaşi timp, la sfârşitul lui 2007, primele subscrise pentru toate categoriile de asigurări de viaţă atinseseră numai 430 de milioane de euro (circa 20 de euro pe cap de român, faţă de 1.050 de euro, media UE).

«Dacă ar fi lăsate, sindicatele ar putea stimula procesul de economisire.»
Dumitru Costin, preşedinte BNS

 

 

 

 

 

Capital – Editia nr. 19, data 14 mai 2008