Au şi regii spaimele lor. Trecând pragul vârstei de 70 de ani, Bill Gross, supranumit în pieţele financiare "regele bondurilor", recunoaşte că se teme de moarte. Nu acesta este însă sfârşitul care îl marchează cel mai mult în viaţa de zi cu zi, ci acela că dispare piaţa în care a făcut bani pentru clienţii săi al căror sume în administrare depăşiseră un trilion de dolari la PIMCO, compania financiară fondată de Gross. "În 2015 am sentimentul de sfârşit; o piaţă bull seculară se termină cu un scâncet, nu cu zgomot", scrie acesta în ultima sa notă pentru investitori preluată de portalul financiar Zero Hedge.
Şi în anul 1981, când randamentul titlurilor de stat americane cu scadenţe lungi erau la 14,50%, iar indicele Dow Jones Average Industrial al Bursei de la New York era la 900 de puncte, se părea că lumea se termină. Contrar aşteptărilor pesimiste, a urmat un trend ascendent de 20 de ani pentru pieţele de acţiuni şi unul de 30 de ani pentru cele de bonduri. "Avuţie financiară a fost creată la un nivel ca nicicând înainte", spune Gross amintind că investitorii şi-au înmulţit şi de 20 de ori banii cu care au pornit de la început.
Greu la deal fără credit
De data aceasta lucrurile ar putea sta diferit. Argumentul? Piaţa nu mai poate arde spre noi culmi întrucât a rămas fără oxigenul creditului. Randamentele sunt stoarse, iar obligaţiunile abia dacă aduc cele două procente care să acopere inflaţia avută în vedere de băncile centrale. "Noul normal" este unul în care câştigurile în termeni reali sunt foarte greu de obţinut.
Sentimentul lui Gross nu este singular. Acesta îşi ia ca aliaţi alţi investitori cu experienţă precum Stanley Druckenmiller, George Soros, Ray Dalio sau Jeremy Grantham. Şi ei consideră că superciclul de 35 de ani favorabil investiţiilor este epuizat. Nu ne sfătuiesc neapărat să fugim cât vedem cu ochii sau să lichidăm toate activele pentru cash, dar vorbesc despre randamentele viitoare reduse şi despre posibilitatea unui viitor cutremur financiar.
Creştere zero, dobânzi zero. Ne întoarcem în punctul zero?
Economia nu a reacţionat decât slab la stimulii guvernamentali post-criză. Stagnarea seculară, demografia marcată de îmbătrânirea populaţiei, nivelurile de îndatorare ridicate şi şomajul structural par fenomene care să ne însoţească pe ani de zile. Chiar şi cele mai dezvoltate economii precum cele ale SUA, Germaniei sau Marii Britanii, abia au avut creşteri reale de 2%. "Având în vedere această creştere pricăjită, dobânzile zero şi dificultatea de a scăpa de criza datoriilor, sentimentul de sfârşit nu poate fi mai clar pentru pieţele de active", spune Gross, în prezent manager la Janus Capital, care abia a reuşit la începutul acestui an să depăşească active în administrare de un miliard dolari ca urmare a unui plasament unic, cel mai probabil al diviziei de asset management a băncii Morgan Stanley.
Avertismentul din aceste zile nu este unic din partea "regelui bondurilor". Acesta şi-a speriat constant clienţii că intrăm în epoca randamentelor mici în ultimii ani, ceea ce i-a atras şi plecarea de la PIMCO. Fondul principal Total Return al companiei financiare cu cele mai mari plasamente în fondurile de obligaţiuni s-a confruntat cu retrageri de 80 miliarde dolari de la îndepărtarea fondatorului în septembrie 2014 şi până la finalul anului trecut.
Se apropie momentul în care cea mai bună investiţie va fi "la saltea"
Când vine, totuşi, sfârşitul? Gross dă un răspuns simplu: atunci când activele din lumea investiţiilor vor afişa prea mult risc pentru randamentele pe care le promit. Suntem deja foarte aproape de punctul în care instrumentele de credit şi acţiunile merită să fie schimbate pe banii puşi literalmente la saltea. Avuţia financiară a ajuns la punctul de istovire atunci când este vorba de ce mai pot oferi obligaţiunile şi acţiunile. Chiar dacă nu va mai fi o prăbuşire a pieţelor de anvergura celei de la căderea băncii Lehman Brothers, în orice caz entuziasmul faţă de pieţele de creştere continuă va fi zdrobit, spune investitorul septuagenar.
Manualele de investiţii ale universităţilor americane, la troaca de porci
Ce este de făcut? Teoria spune că investitorii profesionişti ar trebui să se uite la pieţele care au subperformat faţă de mediile istorice şi să să se concentreze către zonele unde câştigurile sunt cele mai probabile. Fostul manager de la PIMCO nu mai crede însă în manualele ultimilor 30-40 de ani: "Lături. Toate acestea se termină."
Pentru următorii 35 de ani, un portofoliu de succes va fi acela care se recalibrează şi acceptă posibilitatea unor perioade de randamente anualizate negative. Un exemplu, este cel al bondurilor germane care, cu un randament zero, este probabil să revină la câştiguri oferite investitorilor de 1-2%. Aceasta ar însemna o apreciere de 15% a capitalului într-un anumit interval de timp. Este exact timpul ceea ce va reprezenta marea necunoscută şi va face dificilă pentru investitori alegerea momentelor de intrare şi ieşire. "Ca şi în cazul morţii, timpul este îndoielnic. Tocmai din cauza acestui sentiment sunt neliniştit, din ce în ce mai neliniştit. Şi voi ar trebui să fiţi la fel", conchide Gross.
