Pentru a înțelege ce anume a cauzat-o, oamenii de știință au analizat un anumit eveniment, cel în care o erupție vulcanică din Siberia de azi a aruncat cantități uriașe de gaze cu efect de seră în atmosferă. Cu toate acestea, există dovezi conform cărora clima era deja în schimbare și înainte de acest eveniment, scrie Sciencealert.

Acum 252 de milioane de ani a avut loc așa numita ”The Great Dying”, numită astfel de specialiștii americani. Pe scurt, cea mai cumplită extincţie în masă cunoscută de Terra.

Viaţa aproape a dispărut în acel moment de pe faţa Pământului. A avut loc în perioada Permian-Triassic şi a dus la dispariţia a peste 96% dintre fiinţele vii de pe Pământ. Au mai supravieţuit doar 4% dintre acestea, fiind nevoie de 8 milioane de ani pentru refacerea echilibrului şi a faunei. În Permian şi Triassic, fauna terestră, dar şi cea oceanică cunoscuseră o nouă înflorire cu o diversificare uluitoare de specii de la animale marine şi până la insecte.

Dar în urma unui cataclism natural, erupţia aceluiaşi vulcan ucigător din Siberia cunoscut drept ”Siberian Traps”, pe parcursul a 60.000 de ani, Pământul a fost aproape lăsat pustiu.

În urma erupției au fost aruncate cantități uriașe de lavă, iar în atmosferă au fost degajate peste 14.5 trilioane de tone de carbon, metan şi gaze otrăvitoare. A rezultat o încălzire globală catastrofală, temperatura crescând cu 6-8 grade Celsius. Aproape toate speciile de insecte au dispărut, iar viaţa marină a fost efectiv decimată.

Erupția din Siberia a lăsat o amprentă de neșters asupra planetei, dar experții au continuat să se întrebe ce anume a cauzat încălzirea globală de înaintea acesteia.

Cercetările arată că vulcanii antici din Australia au jucat un rol important. Înainte de evenimentul din Siberia, erupțiile catastrofale ale New South Wales au aruncat cenușă vulcanică pe coasta de est. Aceste erupții au fost atât de mari încât au declanșat cea mai mare catastrofă climatică din lume.

Ce a descoperit cea mai recentă cercetare

Studiul publicat recent în revista Nature confirmă că estul Australiei a fost zdruncinat de „super erupții” repetate cu între 256 și 252 de milioane de ani în urmă.

Aceste erupții au fost diferite de evenimentul din Siberia, mai pasiv. Exploziile au aruncat în atmosferă cantități masive de cenușă și gaze. Dovezi ale acestui lucru se păstrează și azi în straturile de cenușă vulcanică din rocile sedimentare din NSW și Queensland, de la Sydney până în apropiere de Townsville.

Erupțiile australiene ar fi acoperit în mod repetat întreaga coastă de est cu cenușă de câțiva metri grosime. Iar acea dejajare masivă de gaze cu efect de seră ar fi declanșat schimbările climatice globale.

Comparație cu erupția Vezuviului

Cel puțin 150.000 km³ de material au erupt din vulcanii din nordul NSW timp de peste 4 milioane de ani. Acest lucru îi face similari cu supervulcanii Yellowstone din Statele Unite și Taupo din Noua Zeelandă.

Pentru a înțelege mai bine cantitatea de material care a erupt, cercetătorii amintesc faptul că erupția vulcanului Vezuviu, din anul 79 d. Hr, care a distrus orașul italian Pompeii, a produs doar 3-4 km³ de rocă și cenușă.

Erupțiile ulterioare din Siberia nu au făcut decât să amplifice devastarea începută de vulcanii Australiei, iar acest colaps al ecosistemelor nu s-a limitat la Australia. Evenimentul de proporții apocaliptice a afectat toate continentele antice. A avut o influență substanțială asupra evoluției vieții, ceea ce a dus în final la apariția dinozaurilor.