Susanne Schötz, specialistă la Universitatea Lund din Suedia, și autoarea cărții ”The Secret Language of Cats”, s-a adaptat la limbajul felin. „Un miau în bucătărie, la ora micului dejun, este diferit de miaunatul pisicii care este închisă într-un dulap, din greșeală”, spune ea, potrivit Womansworld.

Miaunatul pisicii variază în funcție de situație, nevoie și intenție. Schötz spune că miaunatul nu a început cu domesticirea, dar domesticirea a fost cea care a învățat pisicile cum să facă ”miau” pentru a comunica mai bine cu noi.

Pisicile au descoperit că sunetul este cel care funcționează cel mai bine

Spre deosebire de pisici, noi nu îi putem simți pe ceilalți prin simțul mirosului și avem un câmp vizual mai îngust decât felinele. Așa că, se pare că pisicile au descoperit că, pentru a ne atrage atenția, sunetul este cel care funcționează cel mai bine.

Chiar dacă domesticirea nu a făcut pisica să miaune, probabil că a schimbat calitatea acelui sunet. Într-adevăr, miaunatul este oarecum asemănător cu plânsul sugarului uman, care știe ca ne va sensibiliza și ne va face să răspundem. Schötz descrie mai jos rezultatele cercetării sale și cum putem să interpretăm limbajul felinelor.

Pisicile comunică altfel cu oamenii decât cu alte pisici?

Miaunatul se adresează în principal oamenilor. Pisicile miaună, dar pisicile adulte miaună rareori între ele. Pisicile adulte care sunt prietene se salută între ele orcând și cu ciripitul.

Veterinarii au stabilit că miaunatul unei pisici poate fi de mai multe feluri, principalele două motive pentru care ar scoate diferite sunete fiind fie de bucurie, fie dintr-o nevoie care se poate transforma într-o afecțiune sau o durere, pe care pisica simte nevoia să o exteriorizeze.

”Miau” are mult mai multe semnificații

Există variații ale miaunatului, în funcție de context. Sâsâit, scuipat, mârâit – acestea sunt sunete agresive sau defensive. ”Miau” înseamnă că mi-e foame, vreau să mă joc, mă plictisesc, sunt în suferință. ”Miau” are mult mai multe semnificații, spune Schötz. Există atât de multe variante de ”miau” și am putut să-mi folosesc cunoștințele despre fonetică pentru a împărți miaunatul în subtipuri bazate pe tipuri de vocale și consoane; zgomot și moliciune; dacă melodia scade, sau se ridică, sau se ridică și apoi scade, continuă ea.

Care sunt subtipurile

Scholtz spune că a găsit patru subtipuri. Unul este „miau,” care este un miau înalt, care conține adesea vocalele „e” și „i” – „mieww!!” Pisicile folosesc acest „miau” atunci când sunt stresate sau au nevoie de atenție din partea altor pisici.

Pisicile adulte fac acest sunet pentru a atrage atenția oamenilor. Există sâsâitul, cu o vocală „ahhhh”, care se fac cu gura deschisă. Acest sunet imită suferința, dar pisica care care face așa uneori vrea doar să se joace.

”Apoi mai este ceea ce eu numesc „meo moo”; acesta este un sunet trist, ceva de genul, mă simt stresată. În „meo moo” melodia se ridică și apoi scade spre final. Pisica nu vrea să fie acolo. În cele din urmă, avem tipicul „miau”, care include mai multe vocale”, explică ea.