Ce are realitatea cu statistica?

Intrebarea cea mai des auzita suna cam asa: „Cum adica, preturile au crescut cu doar 1,2% intr-o luna, atata timp cat eu simt altceva in buzunar?”. Discrepanta intre perceptia oamenilor si realitatea statistica nu face ca cea din urma sa fie mai putin adevarata – la urma urmei, statistica este singura stiinta care poate demonstra aproape orice. Institutul de Statistica are insa trei mari probleme care dau batai de cap oricui ar dori sa analizeze ceva in economia Romaniei.1. In primul rand, rata

Intrebarea cea mai des auzita suna cam asa: „Cum adica, preturile au crescut cu doar 1,2% intr-o luna, atata timp cat eu simt altceva in buzunar?”. Discrepanta intre perceptia oamenilor si realitatea statistica nu face ca cea din urma sa fie mai putin adevarata – la urma urmei, statistica este singura stiinta care poate demonstra aproape orice. Institutul de Statistica are insa trei mari probleme care dau batai de cap oricui ar dori sa analizeze ceva in economia Romaniei.
1. In primul rand, rata inflatiei, desi calculata dupa o metodologie valabila pe plan european, are o relevanta nesemnificativa pentru romani, deoarece este o medie intre doua lumi total diferite: realitatea din orase si cea din sate. Nicaieri in Europa nu traieste o proportie atat de mare a populatiei in mediul rural – aproximativ 40%. Ca medie, deci, este adevarat ca cheltuielile de intretinere reprezentau, in urma cu un an, 7% din cheltuielile unei gospodarii, dar cifra este lipsita de absolut orice fel de continut: la sate este mult mai putin, in lipsa termoficarii, a apei curente sau a gazelor, in timp ce la orase depaseste adesea 50% din bugetul unei familii, din cauza facturilor imense de incalzire. In principiu, din cauza faptului ca familia care traieste la tara are cu totul alte nevoi si cheltuieli decat familia de la oras, rata inflatiei indica o medie intre doua extreme. Ea este atat de putin relevanta in Romania tocmai din cauza ca aici exista o prapastie aproape de netrecut intre sat si oras, iar populatia este, pur si simplu, impartita in doua, lucru care nu se mai intampla in nici o alta tara europeana.
2. In al doilea rand, cercetarea statistica a ramas cu mult in urma realitatii. Datele comunicate lunar in legatura cu nivelul salariilor si cu numarul de salariati din economie nu mai sunt la fel de relevante ca in urma cu cativa ani. Fiscalitatea foarte ridicata pe salarii a indreptat patronii si angajatii catre metode mai originale: contracte de asigurare, microintreprinderi, drepturi de autor, contracte cu timp partial. Nici una dintre aceste forme nu este cuprinsa in cercetarea Institutului de Statistica; acesta continua sa raporteze exclusiv numarul de salariati cu contract de munca, desi si formele amintite mai sus reprezinta tot formule de angajare. In ceea ce priveste salariile, cifrele Statisticii sunt relevante in masura in care se refera la contractele de munca, dar spun putine lucruri despre adevaratele castiguri ale romanilor. Uniunea Europeana sustine ca, in Romania, sunt 9,6 milioane de angajati, in timp ce Statistica publica cifra de 4,4 milioane. Cati sunt, intr-adevar, ramane o enigma. La fel cum necunoscuta ramane si dimensiunea investitiei straine in Romania, din moment ce cifrele oficiale se refera doar la capitalul social investit, nu si la alte sume aduse pe teritoriul tarii, dar neraportate ca marire de capital.
3. In al treilea rand, oricine a incercat sa faca o corelatie intre cifre a descoperit cu uimire ca este imposibil de facut. Productia, stocurile si exportul sunt raportate dupa criterii diferite si este aproape imposibil sa regasesti aceleasi grupe de marfuri pentru cele trei categorii.
Pentru oricine vrea sa faca o analiza pertinenta a realitatii microeconomice din Romania, aceasta statistica, de multe ori incoerenta si cateodata fara legatura cu realitatea, este o adevarata bataie de cap. Daca cifrele nu servesc celor care lucreaza in economie, intrebarea este pentru cine lucreaza acest institut?