Care este drumul bun?

la buget (taxe si impozite) si ceea ce se cheltuieste inseamna fie cresterea incasarilor, fie reducerea cheltuielilor. Exista putine capitole unde cheltuielile pot fi reduse cu peste 120 de milioane de dolari, cat reprezinta procentul aflat in disputa. Cel mai sigur ar fi ca Guvernul sa reduca investitiile si sumele destinate cofinantarii pentru diferite programe cu bani europeni. In aceasta ipoteza, infrastructura, de exemplu, ar primi fonduri mult diminuate si, in consecinta, companiile din ac

la buget (taxe si impozite) si ceea ce se cheltuieste inseamna fie cresterea incasarilor, fie reducerea cheltuielilor. Exista putine capitole unde cheltuielile pot fi reduse cu peste 120 de milioane de dolari, cat reprezinta procentul aflat in disputa. Cel mai sigur ar fi ca Guvernul sa reduca investitiile si sumele destinate cofinantarii pentru diferite programe cu bani europeni. In aceasta ipoteza, infrastructura, de exemplu, ar primi fonduri mult diminuate si, in consecinta, companiile din aceasta zona ar lucra mai putin. Constructiile insa au fost un motor important de crestere economica, iar activitatea din constructii si perspectiva unor investitii constante au atras investitori. Reducerea investitiilor din bani publici cu 0,2% ar putea avea ca efect o scadere a produsului intern brut cu mai mult decat acest procentaj, din cauza ca infrastructura antreneaza alte sectoare ale economiei.
2. O crestere a incasarilor bugetului poate veni din cateva surse: fie dintr-o mai buna colectare a banilor datorati fiscului, fie din cresterea unor taxe si impozite, fie dintr-o activitate economica in crestere sau dintr-o combinatie a celor de mai sus. Cresterea incasarilor pare o solutie mai credibila si ea este sustinuta si de Guvern. Singura problema este ca sumele ce se vor colecta raman o necunoscuta, lucru care nu place prea mult Fondului, obisnuit sa lucreze cu cifre clare.
3. In ipoteza intreruperii relatiilor cu FMI, Romania ar merge bine-mersi mai departe. Insa ar transmite un semnal ca lucrurile nu stau chiar cum ar trebui. Pentru investitorii straini, si asa nelamuriti despre cum va evolua Romania, o intrerupere a acordului ar putea insemna stergerea tarii de pe harta. Pentru pietele financiare internationale, ar putea insemna ca riscul de a imprumuta Romania creste, iar Guvernul de la Bucuresti ar trebui sa plateasca dobanzi mai mari, lucru care ar adanci deficitul bugetar.
Asadar, este lesne de inteles ca Guvernul nu isi prea poate permite sa greseasca. Nici nu poate taia prea mult din cheltuieli, nici nu poate renunta la acord, nici nu poate creste oricum impozitele. Probabil ca nu este o surpriza pentru nimeni ca singura directie de urmat este cea a colectarii mai bune, sustinute de cresterea economica.