Administrația Biden depune toate eforturile pentru a asigura guvernul Ucrainei că America și NATO țin spatele Kievului în confruntarea tot mai mare cu separatiștii susținuți de Moscova și cu Rusia însăși.

Un comunicat al Casei Albe a confirmat că, în apelul telefonic cu președintele Zelenski, Biden „a afirmat sprijinul neclintit al SUA pentru suveranitatea Ucrainei și integritatea teritorială în fața agresiunii continue a Rusiei în Donbas și Crimeea”.

Alți oficiali ai administrației, inclusiv secretarul Apărării, Lloyd Austin, și secretarul de Stat, Antony Blinken, au făcut același lucru. Dar o astfel de poziționare verbală poate fi suficient de îngrijorătoare.

Chiar dacă vine în urma unor noi ciocniri armate între guvernul ucrainean și forțele separatiste. Până de curând, un acord de încetare a focului negociat în 2020 a fost menținut în mod rezonabil, dar tensiunile au escaldat brusc.

Ca răspuns la reaprinderea confruntărilor, Rusia a masat forțe suplimentare la granița cu Ucraina. Ministrul de Externe, Serghei Lavrov, a lansat, de asemenea, un avertisment: dacă Kievul va relua războiul în Donbas, această acțiune va duce la distrugerea Ucrainei.

Guvernul Ucrainei a anunțat, la rîndul său, că exercițiile militare comune cu NATO vor avea loc, probabil, în această vară.

NI arată că administrația Biden riscă să repete politica dezastruoasă a lui George W. Bush de a-l încuraja pe președintele Georgiei, Mihail Saakașvili, să creadă că țara sa este un aliat important al SUA.

Și că SUA și NATO vor interveni în salvarea Georgiei, dacă ar fi implicate în un conflict armat cu Rusia. Saakașvili a avut toate motivele să creadă că are sprijinul americanilor. Administrația Bush a furnizat milioane de dolari în armament regimului de la Tbilisi și chiar a instruit trupele georgiene.

Într-un discurs din mai 2005 la Tbilisi, Bush aprecia Georgia ca „un far al libertății”, lăudându-i pe auto-denumiții „democrați” țară pentru că au creat modelul unor alte „revoluții colorate”. Prin urmare, Bush credea că georgienii merită o recunoaștere specială.

„Curajul vostru inspiră reformatorii democrați și trimite un mesaj care răsună în întreaga lume: Libertatea va fi viitorul fiecărei națiuni și tuturor oamenilor de pe Pământ”, spunea, entuziasmat, Bush. Adăugând, în mod complet eronat, că Georgia „construiește o societate democratică în care drepturile minorităților sunt respectate și unde înflorește o presă liberă”.

Tot Bush a fost cel care a cerut NATO să acorde Georgiei (și Ucrainei) calitatea de membru al Alianței.

Saakașvili a crezut, așadar, că NATO se va confrunta militar cu Rusia în orice confruntare Moscova-Tbilisi. În august 2008, el a lansat o ofensivă militară pentru a recâștiga controlul regiunii separatiste, Osetia de Sud, aflată sub protecția forțelor ruse de menținere a păcii de la începutul anilor ’90.

Din păcate, ofensiva lui Saakașvili a provocat victime în rîndul trupelor rusești de menținere a păcii. Moscova a răspuns cu o contraofensivă la scară largă care a condus imediat la ocuparea mai multor orașe georgiene și a adus trupele rusești la periferia capitalei.

Speranța implicării SUA în război s-a dovedit rapid neîntemeiată. Când Bush l-a sunat pe Saakașvili după începerea ofensivei ruse, l-a asigurat de angajamentul Americii față de integritatea teritorială a Georgiei. Dar nu a suflat un cuvânt despre sprijinul militar.

Statele Unite și aliații săi europeni nu erau dispuși să riște o confruntare periculoasă și imprevizibilă cu o putere armată nucleară pentru o dispută teritorială obscură.

Trupele SUA și NATO au rămas în cazarmă, iar liderul de la Tbilisi a trebuit să accepte un acord de pace umilitor, care a lăsat Osetia de Sud și o altă regiune secesionistă sub control rus securizat.

Putin a dat Occidentului numeroase avertismente de-a lungul anilor că încercarea de a face din Ucraina un client militar NATO depășește o linie roșie în ceea ce privește securitatea Rusiei.

Anexarea Crimeii din 2014, ca răspuns la campania SUA-UE de a ajuta manifestanții să dea jos guvernul ales, pro-rus al Ucrainei, ar fi trebuit să transmită acest mesaj cu mare claritate.

Dar, din cîte se vede, administrația Biden pare să persiste în greșeală. Acum există riscul unor rezultate nefericite ale acestei abordări: unul rău ​​și unul oribil.

Rezultatul cel mai probabil este o repetare a episodului din Georgia, în care o țară încurajată de Washington să ia o poziție împotriva Rusiei, bazându-se pe sprijinul american.

Ucraina ar suferi o înfrângere militară decisivă și va fi umilită, în timp ce liderii americani se vor abține să meargă la război. Statele Unite ar dovedi că sunt nu doar nepăsătoare, ci și iresponsabile.

Cel mai grav rezultat este acesta: administrația Biden să onoreze angajamentul față de Ucraina și să adopte un răspuns militar. Ar fi nebunia supremă, deoarece ar putea culmina cu un război nuclear. Având în vedere nivelul intens al ostilității față de Moscova în actuala administrație, este o posibilitate care nu poate fi exclusă.