Să începem povestea cu ce scria Realitatea Ilustrată pe 4 februarie 1932, sub titlul „Acceptă donaţiunea sau o refuză?”:

„Se aşteaptă cu interes deciziunea Academiei Române. Ziarele s-au ocupat de cazul curios al importantului legat Câmpineanu-Cantemir, lăsat Academiei Române.

Citește și Toate clasele din Țara românească vor independența față de turci și ruși

Testatorul institue Academia legatară universală a întregii sale averi, cerându-i să-i răspândească lucrările lui literare, juridice şi fiscale.

Oricum ar fi socotită această dispoziţiune – condiţie, sarcină, obligaţie, s-a pus chestiunea imposibilităţii pentru Academie de a publica acele lucrări, de o calitate mai mult decât dubioasă.

Am dat peste una din numeroasele broşuri ale defunctului Câmpineanu-Cantemir, care coprinde o corespondenţă între autorităţile fiscale, referitoare la impunerea contribuabilului la venitul global.

Pentru a se vedea genul de opere „juridice, literare şi fiscale” ce defunctul înţelegea să se publice în colecţia Academiei Române, reproducem aci coperta broşurii:

Ilustraţiunea reprezintă pe „d-ra A. C.” care a… stăruit şi a reuşit să obţină rezolvarea favorabilă a petiţiunii de rectificare a impozitului la Ministerul de Finanţe.

Fetiţa chineză a fost onorată şi prin testament, căci Academia Română – dacă ar avea fantezia să accepte donaţiunea trebue să-i verse o rentă viageră…

Vom ţine în curent pe cititori cu mersul acestei nostime combinaţii, care interesează opinia publică”.

În cele din urmă Academia a aceceptat donația.

În anii post-comunismului, pe valoroasele terenuri ale Academiei, lăsate moștenire de Câmpineanu-Cantemir a încercat să pună mâna Elan Scwartzenberg, ilustrul fost soț al celebrei Mihaela Rădulescu, actualmente fugit de justiția română în Israel.

Evident cu complicități de la vârful Academiei.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric