Zeci de mii de oameni si alte cateva mii de companii depind acum de o singura firma: Alro Slatina. Aluminiul produs de acest combinat este materie prima pentru patru-cinci mari companii romanesti si alte cateva mii de firme mici. Potrivit datelor de la Ministerul Industriei si Resurselor, cifra anuala de afaceri a clientilor interni ai Alro este de peste 800 milioane de dolari. Simultan, alte trei companii – BBG Alum Tulcea, Alor Oradea si Electrocarbon Slatina – produc pentru Alro alumina in valoare de peste 300 milioane de dolari. Si toate acestea reprezinta numai 30% din productia Alro, restul de 70% mergand la export.
Practic, Alro realizeaza 1% din productia mondiala de aluminiu primar. Toate acestea justifica interesul pe care marii jucatori mondiali si
l-au manifestat pentru companiile din industria romaneasca de aluminiu. Primele firme care si-au gasit deja proprietari privati sunt BBG Alum si Alor Oradea care au fost preluate de Balli Group si respectiv Cemtrade (reprezentant in Romania al firmei Ruskii Aluminii). Din acest moment, productia de la Alro a devenit dependenta de cei doi furnizori. Asta a facut ca interesul pentru combinatul de la Slatina sa creasca, iar competitia sa fie extrem de dura. Grupul canadian Alcan, cel american Alcoa, casa de comert Marco, rusii de la Ruskii Aluminii, francezii de la Pechiney si nu in ultimul rand Balli Group s-au aratat interesati de soarta aluminiului romanesc.
„In acest moment, lupta pentru Alro s-a transformat intr-un razboi pentru preluarea intregii industrii de profil”, spune Peter Braun, reprezentantul pentru Romania al Marco. Cu alte cuvinte, in final, castigatoare la Alro ar putea sa fie firma care a pus mana si pe BBG Alum sau Alor Oradea. Ovidiu Musetescu, ministrul privatizarii, a anuntat de altfel ca cine va castiga licitatia pentru Alro ar putea sa primeasca un bonus prin preluarea si a BBG Alum.
„Balli accepta ideea vanzarii Alum catre viitorul proprietar al Alro. In acest moment, sunt in negocieri cu Ruskii Aluminii si cu Marco”, a spus Musetescu.
Dan Dragoi, presedintele din Romania al grupului Balli, nu a confirmat insa acest lucru. Dar in strategia de privatizare a Alro, elaborata recent de Guvern, exista si scenariul mai sus mentionat. In cazul in care viitorul proprietar al Alro va decide, totusi, sa nu lucreze cu BBG Alum sau Alor, investitiile minime pe care combinatul trebuie sa le faca in portul Constanta, pentru aprovizionare cu alumina din import, sunt de cinci milioane de dolari. Asta ar insemna insa, probleme sociale atat la Oradea, cat si la Tulcea, cu angajatii celor doi furnizori de alumina.
Toate aceste posibile probleme nu au micsorat interesul marilor companii pentru Romania. Asta si pentru ca, potrivit unui studiu realizat de International Aluminium Institut, Alro Slatina reprezinta episodul final al unui indelungat razboi al fuziunilor si achizitiilor globale, inceput la sfarsitul deceniului trecut. Combinatul de la Slatina este cel mai mare din Europa Centrala si de Est si singurul de aceasta dimensiune care nu apartine in prezent unuia dintre marile grupuri internationale.
Planuri ofensive si defensive
Pana acum, doar Marco International a lansat deja o ofensiva de impunere ca actionar majoritar la Slatina, dar si de preluare a BBG Alum. Peter Braun spune ca orice investitor interesat de Alro trebuie sa tina cont de faptul ca firma americana detine 42% din actiunile combinatului. Grupul francez Pechiney a actionat pana in prezent in spatele usilor inchise lasand impresia ca este doar un observator al conflictelor de interese de la Alro. Exista insa voci la Guvern care spun ca Pechiney va fi viitorul proprietar al producatorului roman de aluminiu. Nici Peter Braun nu exclude varianta unei intelegeri intre Marco si Pechiney, care ar putea merge
pana la impartirea in mod egal a numarului de actiuni. Surse oficiale spun insa ca grupul Balli va ceda cu greu proprietatea BBG Alum. Aceleasi surse vorbesc chiar despre o intelegere intre Balli si Ruskii Aluminii. Compania britanica ar urma sa liciteze pentru Alro cu banii grupului rusesc.    

60.000 de oameni traiesc din aluminiu
Alro Slatina este miezul unei afaceri de care depind interesele companiilor internationale
Aluminiul – de la minereu pana la produsul finit – reprezinta pentru Romania o afacere de 1,5 miliarde de dolari anual. De la banala clanta de usa pana la geamul termopan, de la cadrul rucsacului pana la radiatorul arhicunoscutului automobil
Dacia, orice roman este dependent de cateva companii
autohtone care asigura prezenta acestor produse pe piata.
Cu alte cuvinte, pretul acestor produse depinde de situatia firmelor Alro, Alprom, BBG Alum si Alor ca si locurile de munca pentru mai mult de 60.000 de oameni care prelucreaza aluminiul de la stadiul de minereu pana la produsul finit.
Nodul gordian al activitatii in acest domeniu este Alro Slatina, firma care concentreaza 40% din activitatea in acest sector. Alro este cel mai mare producator de aluminiu primar din Europa de Est.
In ultimii ani s-a constatat tendinta de crestere a ponderii produselor cu valoare adaugata mare. Cu alte cuvinte, Alro a redus productia de lingouri de aluminiu de la 63% la mai putin de 40%, in timp ce ponderea barelor de aluminiu si a sarmei a crescut de la 6% in 1997 la peste 20% anul trecut. Aceasta schimbare a adus combinatului din Slatina un profit net de 60 de milioane de dolari pentru anul 2000, cam jumatate dintr-o transa de imprumut acordat de Banca Mondiala. Alro exporta pe piata mondiala peste 70 % din productie, iar exportul de aluminiu si produse din aluminiu reprezinta aproximativ 5% din exportul total al Romaniei. Cifra de afaceri a combinatului a fost anul trecut de 7.050 de miliarde lei, adica aproximativ 300 de milioane de dolari.
Pe piata interna, principalul beneficiar al productiei realizate de
Alro este Alprom Slatina. Alprom este unicul producator autohton de tabla, bare, folie si sarma de aluminiu si unul dintre cei mai mari de pe piata europeana. Pentru realizarea produselor, Alprom foloseste tehnologie americana(de la Amax – Hunter) si japoneza (Furukawa). Pe baza materiei prime furnizate de
Alro, Alprom realizeaza anual, cu 2.000 de angajati, o cifra de afaceri de peste 500 de miliarde lei.
Alti beneficiari importanti ai aluminiului de la Alro sunt Sidex, Elcaro, Dacia si Altur. In plus, aproximativ 10.000 de firme mici si mijlocii sunt dependente de aluminiul fabricat la Slatina. Astfel, activitatea si locurile de munca pentru aproximativ 35.000 de salariati depind de productia realizata la acest combinat.
Britanicii si rusii isi disputa alumina
In ceea ce priveste materia prima, productia de aluminiu a combinatului Alro este asigurata de pe piata interna in proportie de 70%, restul de 30 % reprezentand importuri. Principalii furnizori de alumina sunt BBG Alum Tulcea, Alor Oradea si Electrocarbon Slatina. BBG Alum apartine grupului de firme Balli si este cel mai mare combinat de alumina din tara. Dupa preluarea companiei de catre grupul Balli, in 1996, costurile de productie au scazut de la 320 de dolari/tona de alumina la mai putin de 223 de dolari/tona. Alum are o productie de aproximativ 500.000 de tone de alumina anual, cea mai mare parte din aceasta fiind contractata de Alro.
Actionar majoritar la Alor Oradea este Ruskii Aluminii, prin firma Cemtrade. Alor este singurul producator de alumina tabulara din Europa, pe plan mondial existand un singur alt producator – Alcoa (SUA). Pana in anul 1999, firma japoneza Toyota s-a aratat interesata de preluarea combinatului, dar aceasta tranzactie nu s-a concretizat. Alor beneficiaza de o sursa de materie prima (bauxita) la numai cativa kilometri distanta de combinat. Mina de bauxita de la Dobroesti a fost concesionata de grupul Ruskii Aluminii, dar extractia bauxitei nu a fost reluata. Rusii spera ca relatiile comerciale dintre Alor si Alro – principalul cumparator de alumina de pe piata interna – se vor ameliora in perioada urmatoare, in acest caz fiind posibila reluarea activitatii. Pana in 1997, Alor furniza combinatului din Slatina aproximativ 120.000 de tone de alumina anual. Dupa 1997, Alro Slatina a preferat sa achizitioneze alumina mai ieftina de la BBG Alum Tulcea, iar Alor si-a redus activitatea.tr
r
Lupta se da pentru profituri de 100 mil. USDr
Fuziunea BBG Alum, Alro si Alor asigura o cifra de afaceri de doua miliarde de dolari annualr
Culisele preluarii industriei aluminiului sunt mult mai incalcite decat lasa companiile straine sa se inteleaga. Parteneriate si intelegeri care mai de care mai surprinzatoare tin zile la rand prima pagina a ziarelor romanesti. r
Mai intai s-a spus ca grupul american Marco si cel rusesc Ruskii au in spate aceiasi actionari majoritari. Ulterior, s-a vorbit despre anumite intelegeri intre firma cu sediul la Moscova si compania britanica Balli Group. Intelegeri care s-ar traduce prin preluarea in comun a BBG Alum, si a Alro si Alor Oradea. Intentiile Marco si ale grupului francez Pechiney sunt insa relativ aceleasi: cuprinderea celor trei companii intr-un circuit integrat. Fuziune care, in termeni financiari, s-ar traduce intr-o cifra anuala de afaceri de aproape doua miliarde de dolari. Adica un profit de cel putin 100 milioane de dolari.r
BBG Alum produce anual 500.000 tone de alumina, fiind singurul furnizor pentru Alro Slatina. Surprinzator sau nu, grupul Balli a trimis recent o scrisoare ministrului privatizarii, prin care il anunta ca intentioneaza sa inchida Alum. „Balli accepta ideea vanzarii Alum catre viitorul proprietar al Alro. In acest moment, sunt in negocieri cu Ruskii Aluminii si cu Marco”, spunea Ovidiu Musetescu, ministrul privatizarii. Imediat dupa anuntul Guvernului, privind scoaterea la vanzarea a pachetului majoritar de actiuni al Alro, in presa au aparut insa informatii potrivit carora Balli doreste sa depuna o oferta pentru cumpararea acestor actiuni. Cum caile Domnului sunt la fel de incalcite, intervine aici urmatoarea intrebare: ce jocuri face Balli sau, mai precis, pe mana carei companii joaca grupul britanic? Surse din piata vorbesc despre un act semnat de Balli cu Ruskii Aluminii, prin care grupul rusesc ar urma sa preia, de la inceputul anului viitor, BBG Alum. Valoarea contractului respectiv este de 40 de milioane de dolari, adica exact suma pe care Balli a investit-o la Tulcea.r
Cinci grupuri isi impart piata mondialar
Ruskii Aluminii, care are ca actionari companiile Sibirski Aluminii si Sibneft, ocupa locul al doilea in topul producatorilor de aluminiu la nivel mondial. Profitul concernului s-a ridicat anul trecut la peste patru miliarde de dolari. Despre Marco International informatiile financiare se rezuma la faptul ca are o cifra de afaceri de 700 milioane de dolari anual.r
Pentru ca dominoul sa devina si mai greu de rezolvat, alte informatii anuntau recent ca un consortiu format din firmele Marco, Alcoa si Pechiney ar putea prelua controlul asupra Alum Tulcea, Alro si Alprom Slatina. Se spunea ca reprezentantii Marco, impreuna cu un expert al Bancii Mondiale si oficiali ai grupului Pechiney, vor discuta posibilitatea formarii unui consortiu care sa preia controlul asupra celor trei companii. Practic, scenariul vorbea despre o intelegere intre Marco si Balli, parafata printr-un document care valora 40 milioane de dolari. Mai exact, tot de la inceputul anului viitor, Marco va deveni actionarul majoritar al Alum Tulcea. Asta insa doar in situatia in care ar detine si controlul Alro. Preluare care s-ar face impreuna cu Pechiney si Alcoa. Pechiney a realizat anul trecut un profit de 314 milioane de dolari la o valoare totala a veniturilor de 10,6 miliarde de dolari. Alcoa, de departe cel mai mare producator de aluminiu din lume, a avut in 2000 o cifra de afaceri de 22,9 miliarde de dolari, obtinand un profit net de 1,4 miliarde de dolari. r
Pana acum, un singur lucru este clar, si anume faptul ca lumea mondiala a aluminiului este impartita aproape in mod egal de patru grupuri care, cu siguranta, vor detine in final si industria romaneasca: Alcoa, Alcan, Pechiney si Billiton. La care se adauga, bineinteles, si Ruskii Aluminii. tr