Organizația Mondială a Muncii a publicat zilele acestea raportul „Trenduri globale pe piața muncii”. Potrivit autorilor, actuala ediție este una specială, centrată în jurul unei „duble crize”: după ce, la începutul lui 2011, economia globală părea să intre pe drumul cel bun, finalul anului a venit cu o încetinire serioasă a ritmului de creștere, iar 2012 a reprezentat o întoarcere pe buza prăpastiei, cauzată în primul rând de o relativă (re)prăbușire a pieței globale a muncii.
Așa se face că, anul trecut, 4 milioane de oameni din întreaga lume au rămas fără locuri de muncă. Ceea ce nu ar fi tragic, dacă ținem cont că în ultimii cinci ani, de la începutul crizei și până acum, 197 de milioane de persoane și-au pierdut slujbele. Doar că, raportat la previziunile optimsite de acum un an, când analiștii mizau pe o revenire serioasă a ocupării, rezultatele lasă mult de dorit. Interesant este că, în ciuda opiniei generale că statele în dezvoltare ar fi adevăratele motoare de creștere a economiei mondiale, trei sferturi din joburile pierdute în ultimul an revin Chinei, Indiei și piețelor emergente din zona Asia-Africa.

Urmează patru ani de stagnare
În statele dezvoltate, șomajul a făcut ravagii în primii ani ai crizei, recent fiind înlocuit de un fenomen la fel de nociv, pe termen lung: sărăcirea populației ocupate, reflectată prin scăderea generalizată a salariilor (fie chiar și doar prin neajustarea cu rata inflației) și prin oferta bogată de slujbe „slabe”, subcalificate și plătite corespunzător, în paralel cu scăderea serioasă a ofertei de joburi pentru specialiști și persoane cu studii. România, unul dintre statele europene cu cea mai mică rată a șomajului, reprezintă cel mai elocvent exemplu în acest sens: potrivit unui raport recent al institutului de statistică al Uniunii Europene, Eurostat, un sfert din angajații români se luptă la limita sărăciei (cu alte cuvinte, banii câștigați nu le sunt suficienți decât pentru achitarea taxelor și obligațiilor la întreținere, de exemplu).
Un singur fenomen marchează uniform atât lumea emergentă, cât și pe cea bogată: șomajul în rândul tinerilor. La nivel global, rata acestora a ajuns la 12,6%, iar pentru următorii patru ani este prevăzută o creștere cu încă jumătate de procent.
Pentru 2013, Organizația Mondială a Muncii prevede că încă 5,1 milioane de oameni vor rămâne fără slujbă, la care se vor adăuga încă cel puțin trei milioane în 2014. În Uniunea Europeană, previziunile arată astfel: