Înapoi în viitor: după patru ani în care sistemul sanitar a trecut prin „chinurile“ descentralizării, Ministerul Sănătății (MS) a aruncat bomba: vrea să revină la achizițiile centralizate din sănătate, la care totuși a renunțat începând cu 2008. Justificarea? „Necesitatea transformării într-un timp scurt a MS într-un integrator al derulării procedurilor de achiziție din spitale pentru desfășurarea activității medicale pe anul 2013 și faptul că sistemul de achiziții centralizat este folosit de mai multe state din Europa, care au obținut reduceri de prețuri consistente, între 10% și 30%“, scrie în OUG din 2012, care oficializează „noul vechi“ rol al MS. Cu alte cuvinte, pentru că trebuie repede și pentru că a mers la alții. Înainte de a face comparații, trebuie precizat că România este statul UE care alocă cei mai mai puţini bani pentru sănătate din PIB, iar trendul este de scădere: dacă în 2009 se alocau 5,6% din PIB pentru sănătate, în prezent s-a ajuns la un infim procentaj de 4,4%, în condiţiile în care media UE este de 9,9%.

De aceea, România este singurul stat european în care pacienţii internaţi trebuie să îşi finanţeze singuri tratamentul, pentru că spitalul duce lipsă de materiale sanitare esenţiale. Drept urmare, mai important este de ce nu a mers iniţial la noi acest sistem și de ce s-a renunțat la el. Răspunsul îl găsim într-un raport al Consiliului Concurenței: „Descentralizarea acestor programe s-a datorat în primul rând eşecului MS şi CNAS de a organiza licitaţii naţionale pentru o perioadă semnificativă de timp, respectiv 2003-2007“. Astfel, timp de patru ani, deși avea obligația să organizeze anual licitațiile, MS a prelungit contractele încheiate în 2003, determinând un monopol clar.

Asistăm la o mutare a mizei achiziţiilor din sănătate, care înseamnă circa 7,4 miliarde de lei din zona concurenţială, economică, în zona politicului. Sunt voci în piață care susțin că „jocurile sunt deja făcute“ în ceea ce privește licitațiile și că se urmărește adunarea banilor destinați spitalelor într-un sigur loc. Mai mult, managerii care au o părere sau care anunță că au nevoie de anumite medicamente sau produse sunt „pedepsiți“ de MS: la Târgu-Mureș, profesorul Istvan Benedek a fost demis după ce a spus că nu mai are citostatice pentru pacienți.

Din lac în puţ

MS argumentează că există destule motive pentru care managerii de spital nu mai trebuie „lăsați de capul lor“, dând ca exemplu cazuri în care mănușile chirurgicale sau mobilierul au costat mult peste prețul pieței, povești semnalate, de altfel, de mulți ani în presă. Avem însă un exemplu elocvent și din era licitațiilor naţionale, atunci când dr. Serban Brădișteanu a fost acuzat că a atribuit discreționar contracte de furnizare de aparatură medicală, cauzând un prejudiciu de 9 milioane euro, în calitate de președinte al unei comisii de evaluare din 2003. Soluția la corupția evidentă din zona licitațiilor medicale nu stă deci în centralizarea sau  descentralizarea acestora, ci în mecanismele de control aplicate.

MS susține că îi va fi mai ușor să controleze o achiziţie la nivel centralizat decât mii de achiziţii derulate de către unităţile sanitare, însă pentru cei mai mulți, ideea înființării unui mamut care să gestioneze toți banii spitalelor ascunde mai multe pericole, pentru simplu motiv că se va crea un monopol cu efecte asupra calității și prețului tratamentului medical.

Sănătate de mâna a doua?

Din toate direcțiile sunt exprimate aceleași temeri: achiziția centralizată de tip „bazar“, care ar putea însemna rabat de la calitate la cele necesare spitalului și o relaţie clientelară cu anumiţi furnizori, care poate determina eliminarea concurenței şi, implicit, scumpirea tratamentului medical. „Prin aceasta măsură se va crea un monopol care va determina restrângerea ariei furnizorilor, iar dacă dispare concurenţa, vor creşte şi preţurile. Totodată, dacă se menține criteriul prețului cel mai scăzut, va scădea calitatea produselor achiziționate, vor intra pe piață produse low-cost, iar problemele care vor apărea ulterior vor fi de necontrolat“, spune Ramona Ştefan, preşedinta Asociației Furnizorilor de Produse Medicale“ (AFPM).

În plus, există posibilitatea marginalizării unităților sanitare mici, crede consultantul în servicii medicale Sergiu Neguț, care a avut pe mână întregul lanț de clinici private Regina Maria. „Ce trebuie să facă un furnizor unic, cu o restricție de preț importantă, pentru a-și proteja marja de profit? Se va concentra asupra conturilor importante, adică a marilor spitale, iar calitatea serviciilor pentru celelalte unităţi va avea clar de suferit, pentru că aceste unități mici sau mărginașe nu vor avea posibilitatea de a contracta cu un furnizor care să le bage în seamă nevoile“.

Ca să fim mai exacți, mecanismul de achiziție anunțat de MS este următorul: se vor face acorduri-cadru pe o perioadă de patru ani, atribuite de unitatea de achiziţii centralizată, respectiv ministerul, în baza cărora spitalele vor putea mai apoi să încheie şi să deruleze contracte subsecvente, cu avizul ministerului. Cu alte cuvinte, spitalul încheie contracte cu cine decide ministerul.

Însă cine hotărăşte ordinea sau prioritățile furnizorului unic în ceea ce privește aprovizionarea unităților sanitare? Acesta este numai unul dintre semnele de întrebare apărute după ce MS a  postat pe site-ul propriu lista cu echipamente, medicamente și servicii pe care le va achiziționa. Aceasta este deschisă, însă nevoile sunt extrem de diverse, de la specificul unui spital la altul, iar furnizorul ales poate să nu le aibă pe toate. „Cum se va face evaluarea, pe criteriul tehnico-economic mai avantajos sau pe prețul cel mai mic în condiții tehnice minimale?“ se întreabă membrii AFPM.

În plus, presupunând că se va face o regionalizare a achizițiilor, cât de reale vor fi prețurile produselor din achizițiile anterioare și care vor fi folosite pentru estimarea valorică a contractelor-cadru? Sigur, MS poate încheia acorduri-cadru cu câți furnizori este nevoie, însă cine va decide cine cu cine încheie contracte? În plus, nu s-a spus nimic despre ce se va întâmpla cu departamentele de achiziție din cadrul spitalelor și ce rol vor mai juca consiliile locale în aprovizionarea spitalelor. Va mai conta în vreun fel mult trâmbiţata clasificare a spitalelor în funcţie de competenţă în alocarea banilor? Mai sunt trei luni în care MS are timp să clarifice aceste hibe legislative ce pot duce la un blocaj complet într-un domeniu în care nu este de joacă. În momentul când un furnizor va face contestații la o licitație, întregul proces de aprovizionare  a spitalelor se poate opri. Însă aici nu este vorba despre autostrăzi, ci de tratament vital pentru unii dintre pacienții contribuabili la fondul de sănătate.

Membrii AFPM ne-au asigurat că vor face contestații, întrucât deja bănuiesc că vor fi nereguli în licitațiile „mamut“ organizate de MS. Cu toate acestea, secretarul de stat Raed Arafat a anunțat că MS se grăbește să publice primele anunțuri de participare în săptămânile care urmează.

4,5 miliarde de lei sunt datoriile sistemului sanitar din ultimii trei ani, din care 3,7 mld. lei sunt cuprinse în bugetul pe 2013

352 spitale publice mai sunt în România, după desfiinţările din 2011, din care doar şapte sunt în categoria I de competenţă

"Coșul de cumpărături" al Ministerului Sănătății:

  • echipamentele de diagnostic sau tratament (tomograf, angiograf etc.);
  • echipamentele pentru anestezie şi terapie intensivă (aparat anestezie, pat ATI);
  • echipamentele cardiovasculare (defibrilatoare);
  • echipamentele pentru endoscopie, cele pentru explorare complexă cu ultrasunete (ecografe);
  • paturile pentru transfer, tărgile sau cărucioarele pentru transport pacienţi;
  • echipamentele pentru neonatologie, urologie;
  • materiale sanitare (catetere, ace, truse de perfuzie, seringi, vată, leucoplast etc.);
  • 412 produse medicamentoase (antibiotice, paracetamol etc.);
  • asigurările de tip CASCO ale ambulanţelor, combustibilul, serviciile de reparaţii, întreţinere şi furnizare de anvelope pentru ambulanţe;
  • serviciile de întreţinere aparatură medicală.

 Jocurile sunt deja făcute, se ştiu câştigătorii viitoarelor licitaţii. Printre aceştia nu sunt, din păcate, bolnavii din România.
Manager de spital din Bucureşti

Te-ar putea interesa și: