expunerea vietii unui adolescent pe nume Erik, un baiat in viata caruia problemele au venit in cascada. Si mai surprinzator a fost, pentru multi, momentul in care autorul a deconspirat ca acea poveste emotionanta si trista este, intr-o oarecare masura, insasi povestea lui, dar redimensionata literar. Parcurgerea acestei descoperiri personale se realizeaza in doi pasi. Facem cunostinta cu Erik in anul final petrecut la gimnaziul din Stockholm, perioada in care locuieste „acasa“ si in care tatal vitreg ii administreaza batai crunte. Dupa exmatriculare, sunt prezentati anii petrecuti la internatul de la Stjarnsberg, in care are loc intalnirea cu supliciul organizat si institutionalizat. In ambele ipostaze, chipul Raului este violenta. Erik afla ca acesteia nu i se poate raspunde decat fie prin supunere (asa cum fac toti colegii sai de la internat si chiar el insusi, de fiecare data cand isi da jos pantalonii in fata tatalui sau pentru a fi batut), fie prin replica violenta si nimicitoare. Alegerea intre aceste doua cai este inevitabila, dar fiecare are pretul ei: umilinta sau recurgerea la violenta. Iar asta ar insemna sa devina si el un instrument al Raului.