În urmă cu mai bine de un an, avocatul Piperea semnala aberaţia prin care statul impune amenzi pentru neplata unui tarif, în speţă rovinieta. Pentru că rovinieta nu este o taxă, aşa cum cred mulţi, ci un tarif plătit unei societăţi comerciale – Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) – pentru utilizarea drumurilor. Fiind vorba de un tarif, avocatul se întreba, pe bună dreptate, de ce nu s-ar da o ordonanţă pentru neplata gazelor sau facturii la telefoane?
Trecând peste această aberaţie mioritică şi peste faptul că plătim un tarif pentru nişte drumuri care nu  ne garantează securitatea, vedem că de ceva vreme CNADNR a ajuns să aplice amenzi pentru lipsa rovinietei firmelor de leasing, şi nu clienţilor utilizatori ai maşinilor.
Conform legii, obligaţia de plată a rovinietei revine utilizatorului maşinii, respectiv utilizatorului din contractul de leasing. Cu toate acestea, CNADNR încadrează greşit maşinile care circulă fără rovinietă şi sunt obiecte ale unui contract de leasing, trimiţând amenda către finanţator.
În plus, procesul-verbal de contravenţie  este trimis societăţii de leasing şi include două părţi: o amendă contravenţională (cuprinsă între 250 lei şi 4.500 lei, în funcţie de vehicul) şi o înştiinţare de plată a unui tarif de despăgubire pentru CNADNR (care reprezintă de fapt contravaloarea rovinietei pe un an, cuprinsă între 28 euro şi 1.210 euro). Ciudat este că amenda contravenţională este la rândul ei  formată din două sume: 10% din sumă către Trezorerie (fiind înregistrat ca venit la bugetul de stat) şi 90% din sumă către o direcţie a CNADNR. Dacă amenda este achitată în termen de 48 de ore, valoarea ei se reduce la jumătate, iar suma ce ar reveni în acest caz CNADNR este echivalentă cu valorea rovinietei pe 12 luni. Aşadar, pentru lipsa rovinietei, plăteşti de cel puţin două ori valoarea acesteia pe 12 luni şi încă o sumă la Trezorerie.

Blocaj operaţional
Pe lângă faptul că sunt abuzive, contravenţiile pentru lipsa rovinietei şi înştiinţările de plată sunt trimise firmelor de leasing uneori şi după şase luni, pierzându-se posibilitatea ca amenda să se reducă cu 50%. Astfel, conturile societăţilor de leasing pot ajunge de multe ori să fie blocate abuziv, pentru sume ce nu sunt datorate de ele, ci de clienţii utilizatori, şi din cauză că ANAF nu virează cota-parte către CNADNR.
„În cazul societăţilor de leasing, refuzul la plată a acestor sume duce automat la blocarea conturilor acestora şi induce, evident, un impact negativ de imagine. Pe de altă parte, achitarea acestor sume cu procedarea ulterioară a recuperării lor de la utilizator incumbă costuri suplimentare operaţionale“, spune Adriana Ahciarliu, secretarul general al ALB (Asociaţia Societăţilor Financiare).
Există situaţii în care procesele-verbale ajung la societatea de leasing după ce vehiculul nu mai e în proprietatea acesteia, iar utilizatorii refuză să achite retroactiv aceste sume. „Vorbim de pierderi la nivelul societăţilor de leasing care sunt cauzate în primul rând de un comportament de plată neadecvat al clienţilor şi de lipsa de standardizare şi comunicare pe orizontală între instituţiile statului responsabile. Finanţatorul devine un colector pro bono al acestor sume pentru ANAF şi CNADNR, cu costuri pe care nu le poate acoperi din veniturile aferente contractelor de leasing“, explică Ahciarliu. Nu doar firmele de leasing se pot trezi în situaţia de colectori pro bono pentru ANAF şi CNADNR, ci şi foştii proprietari ai maşinilor, în cazul în care cei care au cumpărat de la ei vehiculele întârzie înmatricularea pe numele lor şi circulă fără rovinietă.
Este posibil ca modificările aduse recent (în luna iunie) legislaţiei privind rovinieta să fi reglementat corect responsabilul de plată a amenzii, schimbându-se termenii de „proprietar sau posesor“, cu „utilizator“, ceea ce ar veni în sprijinul firmelor de leasing.