Criza 2.0 Cât de reale ar putea fi îngrijorările

Avem un început de an tumultos. Petrolul a scăzut brusc până la 26 de dolari barilul şi chiar dacă se pune problema unei reveniri firave în ultima perioadă, nu există premisele unei consolidări, în condiţiile lipsei unei decizii solide luată de mai-marii petrolului, mai exact Arabia Saudită şi Rusia. Marea problemă mondială rămâne însă China, care ţine lumea în suspans după ce a raportat o creştere economică de 6,8% în ritm anual în cel de-al patrulea trimestru din 2015, uşor în scădere faţă de 6,9% în trimestrul anterior, cel mai slab ritm din ultimii 7 ani. Iar pieţele financiare reacţionează violent faţă de ştirile venite din cea de-a doua cea mai mare economie a lumii.

CITEŞTE ŞI 2008 vs 2016. Cât de vulnerabili suntem în faţa unei crize globale?

CITEŞTE ŞI Cine plăteşte oalele sparte din economie?

CITEŞTE ŞI Este iminentă o nouă criză ?

CITEŞTE ŞI Statele se împrumută, oamenii plătesc

2016, anul marilor falimente

Economia Chinei e în scădere evidentă, chiar dacă o eventuală prăbuşire este atent studiată în special de factorii de decizie de la Beijing, care au luat şi măsuri ferme de limitare a pagubelor. Dar este vorba în principal despre pieţe şi raţiuni economice, aşa încât consecinţele sunt imprevizibile. Ne aflăm într-un cerc vicios şi pare că tensiunile din sistemul financiar sunt acum mai grave decât în 2007. William White, presedinte al Comitetului OECD şi fost economist-şef al Bancii Reglementelor Internaţionale, spune că sistemul financiar mondial a devenit periculos de instabil şi s-ar putea confrunta cu o avalanşă de falimente care vor testa stabilitatea socială şi politică. Cum s-a ajuns la această situaţie? Muniţia macroeconomică folosită în lupta contra recesiunii este, în esenţă, folosită în totalitate.

„Datoriile au crescut în ultimii 8 ani şi au ajuns la niveluri alarmante în fiecare parte a lumii, devenind un puternic motiv de nenorocire“, spune White care precizează că a devenit evident în următoarea recesiune că multe dintre aceste datorii nu vor fi deservite sau rambursate, iar acest lucru va fi incomod pentru o multime de oameni care cred că deţin active care valorează ceva.

China şi forţele deflaţioniste

China, epicentrul preocupărilor pieţelor în ultimele luni, şi-a văzut urcând datoria de la 158% din PIB la peste 282%, conform unei analize făcute de Bank of America-Merrill Lynch. Spirala datoriilor creşte, în timp ce creşterea globală a încetinit - toate într-un moment când multe bănci centrale se află la limitele absolute a ceea ce stimulii politicilor monetare pot oferi. Unul dintre cei mai de succes investitori din lume, George Soros este la rândul său dezamăgit, afirmând că dacă 2008 a fost criza subprime din America, de data aceasta este vorba despre China şi forţele deflaţioniste. Soros îi acuză pe chinezi că au lăsat să treacă prea mult timp până la a aborda modelul de creştere bazat pe investiţii, exporturi şi producţie internă. În opinia miliardarului american, China poate însă gestiona această problemă şi invită autorităţile de la Beijing să pună la bătaie rezerve valutare de peste 3 trilioane de dolari.

Dar asta nu rezolva situaţia, în condiţiile în care problemele Chinei sunt transmise către restul lumii. Sunt practic trei cauze majore. Una dintre ele este China, cealată problemă se referă la preţul petrolului şi a materiilor prime, iar a treia problemă este devalorizarea competitivă. Şi sunt toate trei în acest moment. Soros spune că sunt 80 de ani de când lumea s-a confruntat ultima dată cu un mediu deflaţionist şi nimeni nu ştie cum să se descurce cu o astfel de situaţie, în condiţiile în care niciunul dintre noi nu a trăit într-un mediu deflaţionist.