“Ţările din regiunea noastră trebuie să crească cu un anumit ritm până la momentul când vor intra în zona euro astfel încât PIB/cap de locuitor să fie de 75%-80% din nivelul Uniunii Europene, nivel la care probabil se va ajunge de la 60% în prezent. România trebuie să crească cu 8% nominal pentru a atinge acest criteriu în 2025, presupunând că zona euro creşte cu circa 3,5% nominal. Dacă presupunem că zona euro va creşte doar cu inflaţia, respectiv 2% nominal, România are de crescut cu 5,5% pe an. Nu este o sarcină imposibilă, însă România este una dintre ţările care a crescut cel mai slab din regiune, comparativ cu ţările baltice, Slovacia şi Polonia”, a explicat Bucşa.

În opinia sa, de acum încolo România trebuie să se axeze pe reformele instituţionale, pentru că altfel nu va atrage investiţii străine. “Toate ţările au plecat foarte de jos, a existat un prim pas de reforme înainte de intrarea în Uniunea Europeană, după care reformele s-au cam oprit, nu numai în România. Dacă ne uităm la investiţiile străine în ţările emergente în general, ele s-au redus foarte mult din 2008 şi nu se vede niciun fel de reviriment. Înainte, investiţiile străine directe erau corelate cu creşterea PIB, dar situaţia s-a schimbat”, a subliniat economistul UniCredit.

Pe de altă parte, în opinia sa, România este printre ţările cu cea mai mare nevoie de investiţii străine. “În lipsa investiţiilor străine directe, centrul şi estul Europei pot folosi fondurile europene. România poate, teoretic, să absoarbă până la sfârşitul anului 2020 fonduri europene în proporţie de 36,6% din PIB, respectiv 5% pe an. Dacă adunăm acest procent cu investiţiile străine directe, de 1-2%, ar deveni o piaţă ca oricare ţară emergentă din punct de vedere al investiţiilor”, mai spune Bucşa.

În opinia sa, investiţiile sunt necesare pentru că s-a observat, de la declanşarea crizei, că ţările din regiunea noastră au rămas competitive prin preţ, prin limitarea creşterilor salariale. “Dacă comparăm China la momentul 2008 cu România, salariile din România erau de patru ori mai mari decât în China, însă în acest moment sunt aproape egale. O creştere foarte lentă a salariilor deprimă consumul, nu vom putea avea o creştere de consum peste 2%-3% cu astfel de creşteri de salarii”, a adăugat Dan Bucşa.

El atrage atenţia asupra faptului că toate ţările din regiune au o problemă demografică, iar cel mai repede vor îmbătrâni Polonia şi România. “Ca atare, salariile trebuie să acopere taxe mai mari. România este campioană şi la scăderea angajărilor. Ocuparea a scăzut în România din 2008 până în 2013 cu aproape 13%”, a mai spus economistul UniCredit.

O altă problemă menţionată este cea legată de calitatea forţei de muncă foarte scăzută în afara capitalelor ţărilor. “În regiune se observă că Polonia este ţara cu cei mai instruiţi angajaţi, iar România are angajaţii cel mai puţin instruiţi angajaţi. Corelaţia între studii şi PIB este importantă de la un anumit nivel al calităţii angajaţilor. Diferenţierea intervine când procentajul celor cu studii superioare trece de 30%, în România fiind, cu excepţia Capitalei, de 12-17%”, a explicat Dan Bucşa.

În ceea ce priveşte calitatea învăţământului preuniversitar şi a celui universitar, se observă că toate ţările emergente au învăţământ preuniversitar mult mai bun decât cel universitar. “Acest lucru înseamnă că ţările emergente ştiu să-şi instruiască oamenii până la 14-18 ani, după care ţările dezvoltate ştiu mult mai bine să le ofere studii universitare. De aici derivă două consecinţe, respectiv că oamenii inteligenţi se vor muta din ţările emergente în cele dezvoltate, iar ţările emergente nu vor putea să atragă foarte multe investiţii de la oameni care produc bunuri cu valoare adăugată mare pentru că nu au suficient personal calificat”, a precizat Dan Bucşa.

El a amintit, la capitolul dezavantaje pentru România, şi taxarea muncii despre care afirmă că este una dintre cele mai mari din lume. “România trebuie să reducă taxele pe muncă mai degrabă decât impozitele indirecte, precum TVA”, a mai spus economistul UniCredit.

În opinia sa, creditarea bancară se reia uşor în Slovacia, Cehia, Polonia, dar România are o problemă cu creditele neperformante, fiind campioană în regiune.

Pe de altă parte, la finanţări pe termen lung prin obligaţiuni, statul a fost foarte performant până acum, dar nu s-a văzut nimic pe partea de obligaţiuni cvasi-suverane, adică firme de stat care să se împrumute pe 20 de ani ca să construiască ceva în infrastructură, şi nu se vede nimic nici în obligaţiuni corporatiste, a punctat Dan Bucşa. 

Agerpres