Aceasta înseamnă că suntem acum în competiție directă cu destinații clasice pentru grupurile de tip holding precum Olanda, Cipru sau Luxemburg? Este prea mult să spunem acest lucru. Nu îndrăznim sa ne punem in competiție întrucât suntem mult prea tineri în aceasta aventură şi, mai mult decât atât, sperăm ca aceasta experiență nu va fi văzută ca o simplă aventură. Sustenabilitatea acestei măsuri fiscale (neimpozitarea câștigului de capital și a dividendelor la momentul vânzării unei filiale sau distribuirii dividendelor) este esențială pentru confortul antreprenorilor. Iar dacă o astfel de măsură este susținută si de alte inițiative fiscale care vin în completarea acestui pachet de promovare a României ca locație pentru companii ale căror firme-mamă să se afle în România, atunci suntem in situația ideală si putem să considerăm că începem să contăm ca potențiali jucători pe harta fiscalității internaționale.

Cu atât mai fericită mi se pare în acest context reluarea îndelungatei discuții cu privire la introducerea cotei de 5 % pe dividende. De nenumărate ori am spus ca adăugarea unei cote cât mai reduse de impozitare pentru dividende la prevederile fiscale ale holdingului fac România mult mai atractivă. De ce? Să explicam cât mai simplu.
Dacă un grup de companii operaționale din România au o societate tip holding (care deține acțiunile acestor companii românești ) şi aceasta societate se află în Olanda sau Elveţia sau Luxemburg, iar acționarul final este o persoana fizică română atunci distribuțiile de dividende se impozitează cu 15 % la sursă (adică în respectivele state, contribuind astfel la bugetul de stat al acelor țări!). În condițiile introducerii cotei de 5 % pe dividende şi, mai mult având si legislație de tip holding în România, mulţi antreprenori ar putea decide să-şi organizeze grupul astfel încât să existe o companie de tip holding înregistrată în România care să fie deținută de persoane fizice din România. Costul fiscal al distribuției va fi de 5% faţă de 15 % şi, mai mult de atât, nu vor mai exista costuri legate de administrarea unei entități în afara ţării. În plus, o persoană fizică rezident român care deține acțiuni în companii (românești sau nu) va plăti la momentul actual 16 % dacă își vinde participațiile. Dacă dorește să-şi organizeze afacerea astfel încât să–şi centralizeze participațiile printr-un holding (iar eu personal promovez ideea de holding românesc ) atunci orice vânzare a companiilor de către holding va ajunge la persoana fizică cu un cost fiscal de numai 5 % ( dacă se îndeplinesc anumite condiții). Deci merită din punct de vedere fiscal şi se justifică şi din punct de vedere economic să ai astfel de companii de tip holding înființate în România. Iar pentru țara noastră acest lucru va presupune atragerea de capital, dar şi dezvoltarea profesiilor conexe şi a turismului de afaceri, precum şi transformarea României într-un hub financiar pentru Europa de Sud-Est. Iată de ce cred că ar trebui redusă cât mai repede cota de impozitare pentru dividende şi a profita de contextul favorabil şi atractivitatea în creştere a României în ochii investitorilor.

Mihaela Mitroi, Liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică, PwC România