Majoritatea burselor refuza sa ofere acest serviciu din cauza riscului foarte ridicat

Rolul oricarei burse este sa ofere un mediu stabil si bazat pe incredere, in care atat investitorii si traderii privati, cat si cei institutionali sa poata tranzactiona sub auspiciile unor norme stricte de control al riscului pentru protectia lor. Vanzarea in lipsa este un serviciu care devine dinamita cu fitilul aprins in mana majoritatii celor care il incearca si un pericol in stadiul incipient al oricarei burse.



O stire recenta mentioneaza ca bursa a aprobat un capitol din regulamentul de tranzactionare referitor la tranzactionarea in marja si vanzarea in lipsa. Asa cum majoritatea dintre noi scriem cu mana dreapta, asa si o majoritate covarsitoare a participantilor la bursa tranzactioneaza cumparand si vanzand. De exemplu, un trader cumpara (B) 10.000 de actiuni TLV la pretul de 1 RON, anticipand o crestere a pretului. Daca acest scenariu se adevereste, el va vinde (S) actiunile la un pret mai ridicat, de exemplu la 1,2 RON, inregistrand un castig de 10.000 x 0,200 = 2.000 RON. Tranzactia s-a incheiat, iar riscul pe care persoana si l-a asumat in momentul initial era de a pierde intrega suma de 10.000 RON (practic imposibil, dar teoretic, posibil).


In cazul vanzarii in lipsa (“short-selling”), persoana anticipeaza o scadere la TLV si doreste sa tranzactioneze 10.000 de actiuni. Il suna pe broker care ii ofera spre imprumut (SS) aceste 10.000 de actiuni la 1,32 RON. Trendul devine scazator, traderul isi freaca mainile de fericire si considera ca a sosit timpul sa inchida tranzactia (sa se acopere) la 1,25 in (CS). Iese in piata, cumpara 10.000 de actiuni TLV la 1,25, pe care le inapoiaza brokerului si totul s-a terminat. Omul nostru este mai bogat cu 10.000 x (1,32-1,25) = 700 RON. Ce simpla este tranzactionarea in lipsa!

In realitate, lucrurile arata diferit

Dar cum arata situatia in practica? Tabelul alaturat se refera la cateva burse cu niveluri diferite de dezvoltare.
Situatia este mai sumbra in cazul pietelor emergente, cum este Romania. Un studiu actualizat in februarie 2005 (“A Study of Market-Wide Short-Selling Restrictions” de A Charoenrook si H Daouk) arata ca dintr-un total de 88 de piete emergente, 25 au implementat o legislatie in acest sens, dar numai noua o aplica in practica. De remarcat ca in Malaiezia, dupa aprobare, in 1995, a fost interzisa in 1997.

Daca totul arata asa de bine pe hartie, de ce in practica nu se aplica vanzarea in lipsa? Raspunsul este foarte simplu: riscul excesiv si determinarea burselor responsabile de a proteja investitorii. O persoana neavizata ar intreba unde este riscul. Imaginati-va ca traderul nostru vinde in lipsa 10.000 de actiuni la 1,32, dar TLV se duce, in timp scurt, din cauza unei stiri excelente, la 1,44.
Responsabilitatea si educatia traderului ii cer ca in cazul in care TLV nu scade, el sa cumpere in piata 10.000 actiuni TLV la un pret de 1,28, sa le returneze brokerului si sa inchida pozitia cu o pierdere de 10.000 x (1,24-1,28) = -400 RON. Lipsa de disciplina, de control al riscului, speranta ca “poate” TLV va scadea candva, lipsa de educatie bursiera, o situatie noua, ca aceasta, toate acestea il blocheaza pe trader care, de cele mai multe ori (si fiti siguri de asta), nu inchide pozitia cu o pierdere redusa. El va merge cu pierderea care poate deveni teoretic nelimitata, dar practic limitata de interventia unui broker responsabil (in cazul nostru o pierdere de 10.000 x (1,24-1,44) = -2.000 RON. Precizam ca toate aceste calcule nu iau in considerare comisioane, impozite si alte taxe.

Alte argumente contra

In piata romaneasca, mai intervin si alti factori care nu sunt favorabili, pentru cel putin cinci ani, introducerii vanzarii in lipsa: o piata embrionara, lipsa de educatie bursiera, lipsa de lichiditate, informatii privilegiate care nu sunt sanctionate, trendul general al pietei romanesti care ramane ascendent din multe motive, fara scaderi substantiale, lipsa unor presiuni la vanzare.
In concluzie, daca vanzarea in lipsa apare in culori frumoase pe hartie, practica a demonstrat ca, cele mai multe piete, chiar si cele foarte dezvoltate, nu permit acest serviciu. In cazul celor care o permit, procedurile sunt extrem de riguroase. Ele au in vedere atat protectia investitorului, cat si a capitalului, fie el principal sau acordat de broker ca marja.


CE TARI ISI ASUMA RISCUL

Tara
Se ofera

vanzare in lipsa?

Comentarii

Austria
Nu
Se ofera numai investitorilor institutionali
Germania
Nu
Se ofera numai investitorilor institutionali
Elvetia
Nu
Se ofera numai investitorilor institutionali
Egipt
Nu
Estonia
Nu
Se ofera numai investitorilor institutionali
SUA
Da
Suedia
Da
Polonia
Da/Nu
Extrem de rar

Bursa, responsabila fata de jucatori

Instrumentele derivate sau vanzarea in lipsa sunt extrem de riscante pentru orice participant in piata. Existenta lor ca servicii reale obliga bursele si institutiile financiare sa ia “de mana” pe fiecare participant si sa-l faca sa devina constient de riscurile ridicate. Daca in cazul instrumentelor derivate riscul este limitat la pierderea capitalului (redus, de regula), in cazul vanzarii in lipsa riscul este astronomic, din cauza lipsei de educatie bursiera, a unei strategii de control al riscului
si capitalului, precum si din cauza miscarilor bruste in afara oricarui control.


Partenerii austrieci ai BVB nu permit vanzarea in lipsa

• Interzicerea tranzactionarii in lipsa pentru persoanele private, in cele mai multe din tari, trebuie sa trimita un mesaj clar conducerii pietei de capital romanesti.


• Acel mesaj este de asteptare pana cand atat masa de investitori si traderi, cat si educatia bursiera se vor dezvolta in Romania.

• Daca austriecii, germanii, elvetienii nu o permit si numai noua din 88 de piete emergente permit tranzactionarea in lipsa pentru investitorii privati, de ce s-ar putea inregistra un succes la Bucuresti?

Sursa: http://ta.educofin.com