UN PRET MIC PENTRU UN ORAS MARE

Cu toate acestea, primarul Bacaului a aparut pe prima pagina a tuturor ziarelor nationale si face acum subiect de editorial in Capital. Cu greu ar putea fi gasit in istoria recenta a Romaniei un eveniment care sa ilustreze la fel de bine mentalitatea celor care cred ca „poporul sunt eu”. Sechelariu a oprit circulatia pe jumatate din strazile orasului, a dat ordin sa se inchida toate buticurile din zona unde avea sa se desfasoare serbarea, a adus jandarmii si politia sa asigure ordinea si, in gen

Cu toate acestea, primarul Bacaului a aparut pe prima pagina a tuturor ziarelor nationale si face acum subiect de editorial in Capital. Cu greu ar putea fi gasit in istoria recenta a Romaniei un eveniment care sa ilustreze la fel de bine mentalitatea celor care cred ca „poporul sunt eu”. Sechelariu a oprit circulatia pe jumatate din strazile orasului, a dat ordin sa se inchida toate buticurile din zona unde avea sa se desfasoare serbarea, a adus jandarmii si politia sa asigure ordinea si, in general, s-a comportat ca stapan absolut al Bacaului.

Dupa toate regulile care functioneaza inca in Romania, orice primar este ales pentru un termen definit. El este dator sa administreze orasul, nu sa-l stapaneasca. Ar trebui sa convinga alegatorii sa-l voteze din nou, nu sa-i mituiasca cu mici si bere gratis. Orice om cu un oarecare simt al proportiilor ar trebui sa-si puna o intrebare simpla: de ce ar arunca un om de afaceri, intamplator si primar al orasului Bacau, 45.000 de dolari pe geam pentru o petrecere cu 100.000 de alegatori invitati? Nici un om de afaceri cu capul pe umeri nu face astfel de gesturi gratuit; ceva tot se asteapta sa primeasca in schimb. O umbra de indoiala privind adevaratul motiv al gestului ar trebui sa se nasca in capul oricarui bacauan care a participat sau doar a asistat la petrecerea mamut de duminica. Desigur, Sechelariu a strans bani pentru amaratii orasului, cel putin a declarat ca aceasta i-ar fi intentia, dar nu avea nevoie de acest context pentru a face o cheta publica. Greu de crezut si ca altruismul l-a impins, atata timp cat, in calitate de om de afaceri, cunoaste exact valoarea banilor. Ceea ce ar trebui sa obtina valoreaza, deci, mai mult decat cei 45.000 de dolari cheltuiti.

Pentru orice analist care priveste din exterior este clar ca Bacaul ii apartine lui Sechelariu, asa cum Sechelariu isi trage puterea din Bacau. Statisticile arata ca avem de-a face cu cel mai prosper oras din Moldova, un fel de capitala economica, neproclamata, a partii de est a tarii. Venitul pe cap de locuitor, salariile medii, rata somajului, toti indicatorii sunt demni de invidiat. Duminica, locuitorii orasului au primit gratis mici, fripturi si bere, gest echivalent cu o declaratie de putere absoluta. Primarul s-a comportat ca si cand ar fi vorba de mosia si de supusii lui, carora le-a oferit paine si circ, ca nu cumva sa uite cine este stapanul la Bacau. Adversarii ar trebui, in aceeasi masura, sa ia seama – proprietarul Bacaului detine o putere careia nu i se poate opune aproape nimeni.

Intr-un fel este pacat ca, in Romania, trebuie sa curga atata cerneala pentru a aminti oamenilor puterii ca tara nu le apartine. Ca sunt acolo unde sunt doar pentru ca cineva i-a ales, pentru o perioada limitata de timp, sa gestioneze acel ceva, fie ca este o fabrica, un oras, un minister sau tot teritoriul. Din ce in ce mai des apar astfel de deviatii de comportament: ministrul Apararii se trezeste ca nu poate controla presa, primul ministru este nemultumit de ce spun publicatiile straine, ministrul Turismului este deranjat de orice critica adusa proiectului unui parc. Ca si cum presa si opinia publica exista pentru a fi de acord si pentru a relata maretele realizari.
Inainte de a se grabi sa aprobe si sa binecuvanteze gestul lui Dumitru Sechelariu, orice cetatean al Bacaului ar trebui sa se gandeasca daca, nu cumva, 45.000 de dolari este un pret prea mic pentru un oras.