Un dezastru care se apropie

Aceste cateva cifre zugravesc un tablou deloc imbucurator, in care din ce in ce mai multe persoane au nevoie de o forma de sprijin din partea statului si din ce in ce mai putini contribuie la bugetul necesar pentru a asista oamenii fara loc de munca sau pe cei aflati la pensie. Desigur, aceste cifre nu sunt noi, ele sunt evidente pentru oricine care are curiozitatea de a cauta in statistica din anii anteriori. Puse insa una langa alta vorbesc foarte clar despre un sistem care nu se mai poate sus

Aceste cateva cifre zugravesc un tablou deloc imbucurator, in care din ce in ce mai multe persoane au nevoie de o forma de sprijin din partea statului si din ce in ce mai putini contribuie la bugetul necesar pentru a asista oamenii fara loc de munca sau pe cei aflati la pensie. Desigur, aceste cifre nu sunt noi, ele sunt evidente pentru oricine care are curiozitatea de a cauta in statistica din anii anteriori. Puse insa una langa alta vorbesc foarte clar despre un sistem care nu se mai poate sustine la nivelul actual. Este foarte adevarat ca si numarul somerilor se afla intr-o scadere vertiginoasa, cu aproximativ 100.000 de persoane de anul trecut pana acum, dar cei care ies din evidente nu se regasesc, paradoxal, printre salariatii care lucreaza cu acte in regula. Munca in sistem neoficial sau pe cont propriu nu produce, in general, venituri pentru bugetul asigurarilor sociale, deci nu sustine cresterea numarului de pensionari.Pe termen lung, actualul sistem se indreapta catre un dezastru: desi populatia totala tinde sa scada, numarul celor in varsta de 60 de ani si peste tinde sa creasca, iar speranta de viata a crescu, in ultimii 14 ani, cu 1,5 ani. In esenta, acesta este un lucru pozitiv, dar privit in ansamblul cifrelor de mai sus se traduce prin ideea ca perioada de pensie se prelungeste si ea, deci sistemul de stat are nevoie de mai multi bani pentru a sustine plata pensiilor.Una dintre primele variante ar putea fi cresterea contributiilor sau cresterea varstei de pensionare. Nici una, nici alta, nu sunt fezabile: contributia la asigurari sociale este deja prea mare, 49,5%, si reprezinta motivul pentru care angajatii si angajatorii apeleaza la diverse forme de contract pentru a ocoli sistemul. O a treia varianta, mult mai buna, ar fi aplicarea sistemului pensiilor private, care permit angajatului sa-si gestioneze propria pensie. Filozofia fiscala din Romania ar trebui sa incurajeze orice om sa-si gestioneze singur pensia si sa poata beneficia de unele facilitati pentru acest lucru. In caz contrar, cu cifrele actuale, sistemul nu poate merge decat catre o prabusire sigura.