Mesaje de condoleanțe au fost transmise de șefi de stat sau de guverne dintr-un colț al celuilalt al întregului glob.

Barack Obama, primul preşedinte de culoare al Statelor Unite, a adus un profund omagiu lui Nelson Mandela: ‘Datorită demnităţii neîmblânzite şi a voinţei sale de nezdruncinat de a-şi sacrifica propria libertate pentru libertatea celorlaţi, el a transformat Africa de Sud şi ne-a emoţionat pe toţi’. ‘A făcut mai mult decât ne putem aştepta de la un om’.

Premierul britanic, David Cameron, a declarat joi că ‘o mare lumină s-a stins’, ‘Nelson Mandela era un erou al timpurilor noastre. Am cerut ca drapelul să fie coborât în bernă la numărul 10’.

Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon: ‘Trebuie să ne inspirăm din înţelepciunea, hotărârea şi angajamentul său ca să depunem forturi pentru o lume mai bună’

Dalai Lama a declarat vineri că a pierdut odată cu moartea lui Nelson Mandela ‘un prieten drag’, aducând un omagiu ‘omului de curaj, cu principii şi de o integritate incontestabilă’, într-un mesaj de condoleanţe adresat familiei sale.
Cine era Nelson Mandela

Nelson Rolihlahla Mandela, primul preşedinte de culoare din istoria Africii de Sud (1994-1999), s-a născut la 18 iulie 1918, la Mvezo.

Tatăl său era şeful Consiliului pentru drepturile persoanelor de culoare. După moartea acestuia, tânărul Nelson şi-a asumat răspunderea conducerii acestui consiliu. Nedreptăţile la care a asistat de-a lungul perioadei în care a fost şef, l-au determinat să-şi dorească să devină avocat. După terminarea liceului în oraşul Healdtown, şi-a continuat studiile la Universitatea din Fort Hare şi, ulterior, la Universitatea din Johannesburg. Aici, în 1942, şi-a început activitatea politică de promovare a drepturilor persoanelor de culoare prin intrarea în Congresul Naţional African (ANC).

În perioada în care Europa era răvăşită de război, Mandela, alături de William Nkomo, Walter Sisulu, Oliver R. Tambo, Ashby P. Mda, a constituit un grup de acţiune a cărui menire era promovarea printre persoanele de culoare a celor mai elementare drepturi ale omului. În septembrie 1944, grupul şi-a luat denumirea de Liga Tinerilor din Congresul Naţional African. Necazurile şi lupta propriu-zisă cu autorităţile au început în 1948, când Partidul Naţional, cel care-i reprezenta pe albi şi promova politica de apartheid, a câştigat fără probleme alegerile generale. În aceste condiţii, Congresul Naţional African nu a recunoscut alegerile şi a îndemnat toate persoanele de culoare la boicot.

Spiritul organizatoric al lui Nelson Mandela s-a făcut remarcat în alcătuirea unui program politic al Ligii Tinerilor. Se milita pentru egalitatea în drepturi a tuturor africanilor şi reprezentarea directă în Parlament. Totodată, programul lui Mandela specifica şi revizuirea dreptului de proprietate (în acel moment persoanele de culoare nu aveau dreptul să deţină proprietăţi funciare), precum şi accesul la educaţie şi cultură în mod liber, fără discriminări rasiale. Odată cu apariţia legii apartheid-ului şi promovarea ei fără rezerve de către Partidul Naţional, Nelson Mandela împreună cu tinerii săi colaboratori au început o campanie de împotrivire în rândurile africanilor. Autorităţile au dispus arestarea sa şi a apropiaţilor săi. Mandela a primit o sentinţă de privare de libertate cu suspendare, fiind acuzat de promovarea comunismului. De asemenea, a fost declarat persona non-grata în Johannesburg timp de şase luni.

În ciuda restricţiei, Mandela şi-a continuat activitatea de avocat alături de Oliver Tambo, reprezentând în instanţă persoanele de culoare nedreptăţite de legea apartheid-ului. Din cauza legii segregaţiei, a fost nevoit să-şi mute cabinetul de avocatură din centrul capitalei într-o suburbie, iar clienţii care doreau să ia legătura cu el erau opriţi de poliţie şi intimidaţi. La sfârşitul anilor ’50, Mandela a militat împotriva legii segregaţiei în universităţi. Mandela a fost arestat de mai multe ori, judecat pentru înaltă trădare, iar Congresul Naţional a fost scos în afara legii.

În 1961, s-a votat o Constituţie prin care politica de apartheid devenea politică de stat. Mandela a adoptat o poziţie extremă, îndemnând populaţia de culoare, printr-o serie de discursuri, la grevă generală. Răspunsul autorităţilor a fost unul extrem de dur: mobilizarea armatei şi declararea stării de urgenţă. Mandela, nedorind să-şi vadă ţara şi compatrioţii implicaţi într-un război civil sângeros şi distrugător, a continuat lupta clandestin. În acelaşi an, liderii africanilor de culoare, în frunte cu Nelson Mandela, au hotărât formarea unei grupări radicale de luptă contra guvernului. Legile apartheid-ului deveniseră tot mai dure, persoanele de culoare erau bătute pe stradă şi maltratate de oricine, fără ca poliţia să intervină. Populaţia majoritară devenea astfel o forţă de muncă în mâna minoritarilor albi. Mandela a participat, în 1962, la Conferinţa Pan-africană pentru Promovarea Drepturilor Omului, unde a fost primit cu deosebită simpatie. La întoarcerea în ţară a fost arestat sub acuzaţia de părăsire ilegală a ţării şi îndemn la revoltă. Condamnat la închisoare pe viaţă, la 12 iunie 1964, a fost eliberat, după 26 de ani de detenţie, la 11 februarie 1990.

În 1991, la prima Conferinţă a Congresului Naţional African (ANC) ţinută pe teritoriul Africii de Sud, Nelson Mandela a fost ales preşedinte, iar bunul său prieten Oliver Tambo a fost însărcinat să organizeze alegeri generale.

La 10 mai 1994, Nelson Mandela a depus jurământul, devenind primul preşedinte de culoare al Africii de Sud. În perioada în care a fost preşedinte al Republicii Africa de Sud, 1994-1999, ţara sa a avut o creştere economică spectaculoasă, fiind considerată totodată un model de toleranţă şi de promovare a egalităţii în drepturi.

Anul 1993 i-a adus şi recunoaşterea internaţională şi respectul tuturor liderilor mondiali, prin acordarea Premiului Nobel pentru Pace, alături de fostul preşedinte al Africii de Sud, Frederik Willem de Klerk. A primit peste 250 de distincţii şi medalii. În 1996 a ratificat o nouă constituţie a statului sud-african. În 1999 s-a retras de pe scena politică.

În 2003, a organizat primul dintr-o serie de concerte mondiale în cadrul campaniei sale anti-SIDA, numită 46664, după vechiul număr purtat în închisoare şi a anunţat public, în 2005, că unul dintre fiii săi a murit din cauza acestei boli. În 2004, a creat Fundaţia Nelson Mandela, Fondul Nelson Mandela pentru copilărie şi Fundaţia Mandela Rhodes pentru a-şi continua activitatea umanitară.

În iulie 2007, cu ocazia aniversării împlinirii a 89 de ani, fostul preşedinte sud-african a lansat, la Johannesburg, un grup de reflecţie asupra problemelor planetei – ‘The Elders’, din care fac parte foşti lideri politici ai lumii, între care Kofi Annan (secretar general al ONU) şi Jimmy Carter (preşedinte al SUA).”Acest grup poate vorbi liber şi cu siguranţă /…/ Ei nu au în faţă o carieră de construit, alegeri pe care să le câştige sau alegători pe care să-i satisfacă”, a explicat Mandela.

La 29 august 2007, Nelson Mandela a fost prezent în capitala Marii Britanii la ceremonia de dezvelire a uriaşei statui din bronz masiv, ridicată în onoarea sa. Statuia, înaltă de 2,74 metri, a fost amplasată în piaţa din faţa parlamentului britanic, stând alături de cele ale lui Abraham Lincoln şi Winston Churchill, şi reprezintă un simbol al acelor care au rezistat în faţa opresiunii. ‘Cu toate că această statuie este a unui singur om, ar trebui să îi reprezinte pe toţi aceia care au rezistat în faţa opresiunii, mai ales pe locuitorii ţării mele’, a spus Mandela în faţa miilor de britanici, care au participat la eveniment, precizând că acest fapt este o adevărată ‘onoare’ pentru el.

În noiembrie 2009, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a proclamat ziua de 18 iulie (ziua sa de naştere) ca fiind Ziua Mandela.

Prima bancnotă sud-africană ce are imprimat chipul său a fost pusă în circulaţie în noiembrie 2012.

Nelson Mandela nu a mai apărut în public de la finala Campionatului mondial de fotbal, organizat, în 2010, de ţara sa.

În luna decembrie 2012, a fost spitalizat fiind tratat pentru o infecţie pulmonară, şi a fost supus unei operaţii pentru eliminarea unor calculi biliari.

Starea sănătăţii sale a fost monitorizată permanent.
Sursa: Agerpres