De asemenea, există controverse în ceea ce priveşte purtarea mijloacelor de protecţie. Unii medici şi specialişti spun că este necesar să ne acoperim nasul şi gura cu orice material, în timp ce alţii spun că exerciţiul este inutil, doar măştile asigurând protecţie.

Anihilarea ”furtunii de citokine”, terapia-cheie

“Problema cea mai mare pe care o avem cu pacienţii de la Terapie Intensivă este legată de furtuna de citokină. Problema este că nu avem tratament nici împotriva virusului, nici împotriva răspunsului sistemului imunitar”, a explicat medicul Rafael Manez, şeful de secţie ATI la spitalul Bellvitge, Barcelona, pentru Euronews. Astfel, specialistul spune că sistemul imunitar ar fi, de fapt, problema în ceea ce priveşte pacienţii cu COVID-19.

“Nu e nevoie să avem un sistem imunitar puternic, ci unul echilibrat. Dacă ai un sistem imunitar puternic nu înseamnă neapărat că vei putea lupta mai bine cu virusul”, a mai spus Manez.

Citokinele sunt esenţiale în lupta organismului împotriva agenţilor infecţioşi prin capacitatea acestora de a regla comunicarea între celulele ce stau la baza răspunsului imun, precum sunt limfocitele şi monocitele. Fenomenul de ,,furtună a citokinelor” descrie o activare necontrolată, în cascadă,  a citokinelor proinflamatorii, culminând cu decompensarea organelor vitale şi, în final, deces. Acesta a fost evidenţiat în cazul infecţiilor SARS-Cov (2003), MERS-Cov, gripa H5N1 şi gripa H7N9.

De regulă, furtuna de citokine apare în infecţii pulmonare severe, în care inflamaţia (locală) se răspândeşte în sistemul circulator devenind sistemică, producând sepsis sistemic – hipotensiune arterială persistentă, hiper sau hipotermie, leucocitoză sau leucopenie şi de multe ori trombocitopenie. Astfel, pe lângă infecţiile pulmonare, furtuna de citokine este o consecinţă a infecţiilor severe în tractul gastrointestinal, urinar, sistemul nervos central, piele, spaţiile articulare şi alte zone ale corpului, explică medicii.

Căi de infecţie multiple

La SARS (sindrom respirator acut sever), un alt coronavirus înrudit cu acesta, cercetătorii au descoperit că unul dintre modurile în care boala se ataşează este printr-o enzimă cunoscută sub numele de ACE2, un „receptor funcţional” produs de mai multe organe (mucoasă orală şi nazală, faringe, plămân, stomac, intestin subţire, colon, piele, ganglioni limfatici, timus, măduvă osoasă, splină, ficat, rinichi şi creier).

ACE2 este, de asemenea, prezent în abundenţă la om în epiteliile plămânului şi intestinului subţire, ceea ce ar putea oferi posibile căi de intrare pentru SARS-COV, dar a fost observat şi „în celulele endoteliale venoase şi celulele musculare netede” – care ar include muşchiul inimii. Acest lucru a generat speculaţii conform cărora asiaticii, care au concentraţii mai mari de ACE2 pot fi afectaţi într-o măsură mai mare decât europenii, care au concentraţii mai mici – şi sunt preponderent super- răspânditori, asimptomatici.