Tarii, cat mai multe ministere

Greu de spus care va fi exact rolul acestui minister, din moment ce premierul si-a exprimat dorinta de a gestiona un minister care sa se ocupe cu reforma societatilor, fara a preciza clar cam ce intelege prin aceasta. In schema Guvernului exista deja un Minister pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii. La vremea cand a fost infiintat, Guvernul credea ca aceasta categorie de firme reprezinta o prioritate pentru economia romaneasca. Intre timp, lucrurile s-au mai limpezit: marile firme de stat si-

Greu de spus care va fi exact rolul acestui minister, din moment ce premierul si-a exprimat dorinta de a gestiona un minister care sa se ocupe cu reforma societatilor, fara a preciza clar cam ce intelege prin aceasta.
In schema Guvernului exista deja un Minister pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii. La vremea cand a fost infiintat, Guvernul credea ca aceasta categorie de firme reprezinta o prioritate pentru economia romaneasca. Intre timp, lucrurile s-au mai limpezit: marile firme de stat si-au recapatat statutul de protejate, iar cele private, mai mici si mai subdezvoltate, au trecut mai la coada in ordinea prioritatilor. Pentru ele, impozitele au fost stabilite si apoi schimbate, facilitatile au fost acordate, modificate, luate si date inapoi; pe scurt, au fost supuse la o multime de experimente, inclusiv cosmarul Biroului Unic, unde infiintarea unei companii dureaza si trei luni de zile, chiar daca legea spune ca actele trebuie eliberate in 20 de zile.
Datele statistice arata ca doua treimi din produsul intern brut, adica din tot ceea ce se produce anual in Romania, vine de la companiile private. Ceea ce inseamna ca sunt suficient de calite pentru a supravietui, indiferent la cate experimente sunt supuse, deci nu aici este problema economiei romanesti. Sectorul privat este rezistent, asa ca i se pot taia si facilitatile care au mai ramas: daca Ministerului Finantelor ii iese pasienta in Parlament, legislatia privind IMM nu va mai cuprinde nici o facilitate. In mod oficial, motivatia va fi aceea ca directivele Uniunii Europene nu se prea potriveau cu legile romanesti. Mult mai grava este problema in companiile de stat: indiferent cat sunt de protejate si cocolosite, ele nu sunt in stare sa stea pe picioarele lor. Ca atare, prioritatile Guvernului s-au schimbat: este nevoie de un nou minister care sa se ocupe de problema firmelor de stat.
Sunt cateva intrebari la care Adrian Nastase va trebui sa dea un raspuns rezonabil. In primul rand, societatile de stat sunt deja in subordinea unei institutii guvernamentale. Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului are, asa cum arata si numele, rolul de a administra capitalul ce nu este inca privatizat. Ministerele Industriei si al Agriculturii au in subordine firmele care nu sunt in curtea APAPS. Toate cele trei institutii pot sa schimbe conducerea companiilor, sa ia masuri de reforma si sa controleze felul in care sunt gestionate. Adica, au exact aceleasi puteri pe care le va avea ministerul la care viseaza acum premierul, ceea ce nu le-a impiedicat sa esueze in misiunea de a reforma sectorul de stat. Chiar daca, pomenind de noul minister, Adrian Nastase recunoaste acest esec, nu a luat niciodata vreo masura pentru a indrepta lucrurile. Nici unul dintre ministri nu a fost macar atentionat sau sanctionat pentru felul in care si-a facut treaba. In schimb, se infiinteaza un nou minister care se va calca pe bataturi cu cele care exista deja. Mult mai simplu ar fi ca Guvernul sa-si indrepte eforturile pentru a scapa de ceea ce gestioneaza, adica sa privatizeze in mod onest si eficient societatile de stat. Concluzia nu poate fi decat una singura: daca trei ministere nu-si fac treaba, se va infiinta obligatoriu un al patrulea care sa stea in coasta celor trei. Astfel, nimeni nu mai poate fi tras la raspundere.