Primele simulări privind modul în care virusul supraviețuiește în aer arată optimist. Potrivit acestora, coronavirusul își pierde 90% din capacitatea de a infecta în cinci minute, în aer.

Gradul de siguranţă creşte imediat dacă ne îndepărtăm de o persoană infectată

Aceste constatări subliniază în continuare importanța distanțării fizice, dar și a purtării măștii de protecție. Autorul principal al studiului spune că oamenii s-au concentrat asupra lucrurilor greșite, în loc să realizeze că cel mai mare risc este apropierea de o persoană infectată.

„Oamenii s-au concentrat asupra spaţiilor slab ventilate şi s-au gândit la transmiterea pe calea aerului pe o distanţă de câţiva metri sau în întreaga încăpere. Nu spun că acest lucru nu se întâmplă, dar cred că, totuşi, cel mai mare risc de expunere este atunci când eşti aproape de cineva”, a declarat profesorul Jonathan Reid, director al Centrului de cercetare a aerosolilor de la Universitatea din Bristol şi autorul principal al studiului.

Totodată, el a mai precizat și modul în care virusul a pierdut din gradul de infectare, scrie The Guardian.

„Atunci când te îndepărtezi, nu numai că aerosolul este diluat, dar există şi un virus mai puţin infecţios, deoarece virusul şi-a pierdut gradul de infectare”, a adăugat acesta.

De menționat este faptul că, până la momentul actual toate ipotezele referitoare la timpul de supraviețuire al virusul în picăturile minuscule din aer se bazau pe studii care implicau pulverizarea virusului în vase sigilate numite tobe Goldberg, care se rotesc pentru a menţine picăturile în aer.

Cum a fost realizat studiul

Folosind această metodă, cercetătorii americani au descoperit că virusul infecţios putea fi încă detectat după trei ore. Cu toate acestea, astfel de experimente nu reproduc cu exactitate ceea ce se întâmplă atunci când tuşim sau respirăm, arată sursa citată.

Pe de altă parte, noul studiu are un alt mod de acțiune. Mai exact, cercetătorii de la Universitatea din Bristol au dezvoltat un aparat care le-a permis să genereze orice număr de particule minuscule care conţin virusuri şi să le facă să leviteze uşor între două inele electrice timp de cinci secunde până la 20 de minute, controlând în acelaşi timp cu stricteţe temperatura, umiditatea şi intensitatea luminii UV din mediul înconjurător.

Autorul studiului precizează că este pentru prima oară când a fost posibilă o astfel de simulare. „Este pentru prima dată când cineva a reuşit să simuleze cu adevărat ceea ce se întâmplă cu aerosolul în timpul procesului de expiraţie”, a declarat Reid.

Astfel, pe măsură ce particulele virale părăsesc condiţiile relativ umede şi bogate în dioxid de carbon din plămâni, pierd rapid apă şi se usucă, în timp ce tranziţia către niveluri mai scăzute de dioxid de carbon este asociată cu o creştere rapidă a pH-ului. Ambii factori perturbă capacitatea virusului de a infecta celulele umane, dar viteza cu care particulele se usucă variază în funcţie de umiditatea relativă a aerului înconjurător.

Cercetătorii precizează că în urma rezultatelor, în momentul în care umiditatea era mai mică de 50% – similar cu aerul relativ uscat întâlnit în multe birouri, virusul şi-a pierdut jumătate din capacitatea de infectare în 10 secunde, după care declinul a fost mai lent şi mai constant.

Cât de mare este riscul de infectare într-un spațiu închis

Pe de altă parte, la o umiditate de 90%, adică aproximativ echivalentă cu cea a unei camere de aburi sau de duş, iar scăderea infectivităţii a fost treptată, 52% din particule rămânând infecţioase după cinci minute, scăzând la aproximativ 10% după 20 de minute. În ciuda acestui lucru însă, ttemperatura aerului nu a făcut nicio diferenţă în ceea ce priveşte infectivitatea virală, contrazicând credinţa larg răspândită conform căreia transmiterea virală este mai scăzută pe vreme caldă.

Autorul studiului a dat un exemplu în acest sens. Potrivit acestuia, în cazul în care o persoană se întâlnește într-un spațiu închis, șansele de transmitere este destul de mare, chiar și din alte părți ale încăperii.

„Înseamnă că, dacă mă întâlnesc astăzi cu prietenii la prânz într-un pub, este probabil ca principalul [risc] să fiu eu care îl transmit prietenilor mei sau prietenii mei care mi-l transmit mie, mai degrabă decât să fie transmis de cineva din cealaltă parte a încăperii”, a declarat Reid. Acest lucru evidenţiază importanţa purtării unei măşti în situaţiile în care oamenii nu se pot distanţa fizic, a adăugat el.

Autorul studiului mai precizează că aceleaşi efecte au fost observate la toate cele trei variante de Sars-CoV-2 pe care echipa le-a testat până acum, inclusiv Alpha. Referitor la varianta Omicron, cercetătorii urmează să înceapă experimente și cu aceasta în următoarele săptămâni.