Modelul de consum caracteristic unei tari este dat de nivelul si structura cheltuielilor populatiei, consumul fizic al unor produse de baza, modul de acoperire a necesarului de calorii si comportamentul segmentelor populatiei cu pondere majora in totalul cererii de consum.
Toate aceste elemente sunt urmarite periodic prin anchetele integrate in gospodarii, efectuate periodic in anii ‘90 de CNS. In esantionul de ancheta sunt cuprinse circa 36.000 de gospodarii (locuinte) cu un numar mediu de 2,8 persoane pe gospodarie.
Schimbarea majora pe care o evidentiaza anchetele cu privire la dinamica veniturilor, extinsa in observare pe zece clase valorice (decile), este o stratificare tot mai pronuntata a esantionului dupa marimea veniturilor, cu semnificatii sociale profunde.
Pe ansamblul esantionului de gospodarii, considerat reprezentativ pentru intreaga tara, veniturile se obtin in proportie de 80% din salarii si prestatii de protectie sociala (pensii, ajutoare sociale etc.). Capitalismul romanesc furnizeaza deocamdata venituri din dividende, dobanzi, si redevente de pe piata de capital, din leasing si inchirieri care, luate impreuna, nu depasesc 5% din totalul veniturilor banesti ale populatiei.
Intre prima clasa (decila) de venituri si a zecea – ca valori medii – ecartul este de 4,25 ori, venitul mediu al unei gospodarii din prima clasa fiind deci de peste patru ori mai mic ca venitul mediu al unei gospodarii din clasa a zecea. Cum insa clasele I si a X-a sunt deschise, prima la limita inferioara, iar cealalta la limita superioara, ecartul poate creste pana la 1:12, in cazul patronilor de societati comerciale, fata de nivelul minim inregistrat in clasa I (223.400 lei/luna).
La sfarsitul anului 1998, sub media de venit pe o persoana din esantion, de circa 700.000 lei/luna, se situau aproape doua treimi din gospodarii.
Distributia cheltuielilor urmarita tot pe zece clase de marime (decile) prezinta la primele patru clase de cheltuieli un sold negativ fata de venituri, semnificand o crestere a imprumuturilor efectuate de toate categoriile ocupationale (salariati, patroni, tarani, someri, pensionari, lucratori pe cont propriu) pentru acoperirea cheltuielilor curente.
La celelalte sase clase, nivelul mediu al cheltuielilor depaseste cu putin nivelul veniturilor. In medie, pe total gospodarii, s-au inregistrat venituri de 1.820.800 lei/gospodarie si cheltuieli de 1.780.000 lei/gospodarie.
In structura bugetului de familie, cheltuielile totale se orienteaza, in medie, in proportie de 81,1%, catre cheltuieli de consum, 9,6% pentru impozite si taxe si 9,3% alte cheltuieli. In termeni reali, cheltuielile totale ale gospodariilor au inregistrat o scadere cu 8,1% in 1998, fata de 1997.
Ponderea mare a cheltuielilor pentru produse alimentare – in medie 57% pe total gospodarii – indica un nivel de trai scazut. In clasa I de venituri, 71,6% din cheltuieli se fac pentru produse alimentare, iar in clasa a X-a, ponderea alimentelor scade la 43,0%. Se produce, de fapt, o indepartare de modelul de consum al tarilor dezvoltate.
Cheltuielile
au depasit veniturile
O alta caracteristica a bugetului de venituri si cheltuieli este ponderea insemnata a autoconsumului care, in cazul gospodariilor taranesti, atinge 74,2% din cheltuielile alimentare. Se poate spune ca gospodaria taraneasca este in buna masura de subzistenta si mai putin deschisa catre piata. Dar si in gospodariile de salariati, meseriasi, someri, pensionari, consumul de produse agroalimentare din resurse proprii atinge un nivel de 40-50% din cheltuielile de consum.
Exprimarea consumului alimentar in calorii releva pentru anul 1998 o crestere de pondere a produselor de origine vegetala in asigurarea aportului energetic zilnic, pana la un nivel de 78,8%, in timp ce produsele animaliere constituie diferenta de 21,2%.
Pe ansamblul gospodariilor, consumul alimentar mediu zilnic al unei persoane a fost in 1998 de 2.624 calorii. Nivelul maxim de 2.836 calorii inregistrat pe o persoana/zi se situeaza totusi sub necesarul calculat de Institutul de Igiena si Sanatate Publica, de 3.200 calorii/zi pentru salariati (barbati).
Cerealele si produsele din cereale au contribuit cu 46% la asigurarea caloriilor zilnice. Consumul de carne si preparate din carne a ramas in general la nivelul anului precedent, cu mici scaderi la grupele ocupationale (patroni si meseriasi – negustori pe cont propriu). Desi, in mediul urban, consumul alimentar se compune din produse de calitate mai buna, gospodariile din mediul rural au inregistrat un aport caloric mai bun prin consum de cereale (indeosebi malai), lapte, fasole boabe si alte leguminoase.
Consumul de produse nealimentare prezinta o diferentiere pronuntata urban/rural, determinata atat de nivelul veniturilor populatiei rurale, cat si de potentialul economic local. Instabilitatea veniturilor gospodariilor rurale, in functie de recolta, limiteaza accesul la credite pentru cumpararea de bunuri de folosinta indelungata.
Ponderea cheltuielilor pentru marfuri nealimentare in bugetul de familie variaza, in mediul rural, in raportul 1:7 functie de venit, iar in mediul urban in raportul 1:16.
Cea mai puternica disociere urban/rural opereaza insa in domeniile de cheltuieli pentru educatie, cultura, sanatate, agrement. Cheltuielile pentru dezvoltare umana au tendinta de a se comprima in conditiile restrangerii veniturilor reale la o serie de categorii ocupationale: salariati, tarani, someri, pensionari. Ele ating in prezent o pondere medie in cheltuielile banesti ale gospodariilor de 4,8%, iar in mediul rural coboara chiar pana la 1,9%.
Aici se intra de fapt intr-un cerc vicios, pentru ca atentia redusa acordata dezvoltarii umane afecteaza pe termen mediu si lung productivitatea muncii sociale, deci cresterea veniturilor, singurul izvor, de fapt, al ameliorarii structurii consumului.