Strategia invaluirii in lumi paralele

mecanismul pe care legea audiovizualului il prevede pentru „acoperirea teritioriului national cu servicii de programe audiovizuale”. Functionarea acestuia e presupusa sa determine structura universului pe care un cetatean oarecare al Romaniei il are la dispozitie, pentru a-l face sa devina real, atunci cand apasa butonul radioului sau al televizorului. Aceasta feerie este decisa la Consiliul National al Audiovizualului (CNA). Orice cetatean are posibilitatea sa vizioneze cutare canal de televizi

mecanismul pe care legea audiovizualului il prevede pentru „acoperirea teritioriului national cu servicii de programe audiovizuale”. Functionarea acestuia e presupusa sa determine structura universului pe care un cetatean oarecare al Romaniei il are la dispozitie, pentru a-l face sa devina real, atunci cand apasa butonul radioului sau al televizorului. Aceasta feerie este decisa la Consiliul National al Audiovizualului (CNA). Orice cetatean are posibilitatea sa vizioneze cutare canal de televiziune sau sa asculte cutare post de radio in functie de ceea ce Consiliul a decis ca va fi in eter, in cablu sau in satelit, in arealul mediatic in care el exista. Este acesta un fapt pozitiv? Cu siguranta da, caci legea prevede ca aceasta structura de posibilitati trebuie sa prezinte un caracter rational, in acord cu interesul public al dezvoltarii mediului comunicational, si ca nu poate fi rezultatul unui joc aleator. Consiliul trebuie sa produca o strategie de acoperire a teritoriului tarii cu programe, colaborand, prin acea misterioasa comisie mixta, cu Ministerul Comunicatiilor, care trebuie sa produca la randul lui un „Plan national al frecventelor destinate programelor audiovizuale”. Totul pare frumos aranjat in raft. Ce aflam insa din strategia CNA, facuta publica in aprile 2003? Ca acordarea licentelor si acoperirea teritoriului cu programe „s-a facut in afara unei strategii proprii a Consiliului”.Noi, cetatenii, nu ne-am dat insa seama ca am fost pana acum in haos, ca domnul Jourdain, care facea proza fara sa stie. Totusi, dupa aparitia noii legi a audiovizualului, siguranta cetateanului a crescut mult in aceasta privinta, caci legea prevede obligatia ca CNA sa realizeze strategia lipsa. Atentie insa: legea prevede si obligatia instituirii acelei comisii mixte, ca si aparitia planului national! Dar CNA propune infiintarea comisiei abia atunci cand isi anunta strategia, desi comisia era o conditie prealabila a realizarii acesteia. Constatam totodata ca la un an de la aparitia legii, in iulie 2002, ar fi trebuit sa existe planul national al frecventelor, elaborat de Ministerul Comunicatiilor, dar ca nici in decembrie 2003 acesta nu exista. Acest lucru ar trebui sa fie cu atat mai alarmant cu cat strategia CNA nu poate fi pusa in practica in afara existentei acestui plan. Cu toate astea nu s-a intamplat nimic special – am avut si un concurs de licente, totul a decurs in aceeasi atmosfera de „normalitate” ca si cea de pe vremea cand CNA nu acorda licentele conform unei strategii proprii. Si iata paradoxul: o strategie care nu a existat, dar care, cu toate acestea, continua sa produca o normalitatate de suprafata. Apoi, o strategie care exista, dar care in acelasi timp nu ar fi putut sa apara fara comisia mixta, si nici sa fie pusa in practica in afara planului, care lipsesc amandoua. Totul se intampla in lumi paralele, dupa principiul ca ce nu functioneaza intr-una, produce efecte in cealalta. Este aici o strategie prin invaluire, care si-a garantat intotdeauna succesul prin inducerea in confuzie a adversarului. Problema este insa: care e adversarul?