Statul si colectivismul sindical

Care nu se stie cand va fi. Guvernul a negociat corect: cresterile salariale din 2006 vor totaliza opt procente. Dupa ce, in 2004 si 2005, cresterile salariale in domeniul educatiei au totalizat 50 de procente, intr-o perioada cand inflatia anuala se scrie cu o singura cifra. Propunerea guvernului pune in dificultate sindicatele, pentru ca oferta inseamna, de departe, cel mai mare buget alocat educatiei dupa 1990.

Cu ce argumente sa refuzi o asemenea oferta? Pe de alta parte, E

Care nu se stie cand va fi. Guvernul a negociat corect: cresterile salariale din 2006 vor totaliza opt procente. Dupa ce, in 2004 si 2005, cresterile salariale in domeniul educatiei au totalizat 50 de procente, intr-o perioada cand inflatia anuala se scrie cu o singura cifra. Propunerea guvernului pune in dificultate sindicatele, pentru ca oferta inseamna, de departe, cel mai mare buget alocat educatiei dupa 1990.

Cu ce argumente sa refuzi o asemenea oferta? Pe de alta parte, Executivul isi pastreaza in maneca vreo cativa asi. Experienta arata ca, nu numai in invatamant, cam in toate domeniile, e greu sa produci proiecte prin care sa poti cheltui un miliard de euro. Altfel spus, Guvernul mizeaza pe faptul ca miliardul alocat nu va putea fi cheltuit. Nu e mai putin adevarat ca salariile sunt mici, chiar meschine. Dar nu s-a discutat nimic despre norma didactica. Aceasta este una dintre cele mai mici din Europa. Apoi, atata timp cat profesorii capabili, cu rezultate, nu vor putea primi salarii de 4-5 ori mai mari decat ceilalti, nu se va putea vorbi de o reforma adevarata in invatamant.

si, la fel ca in orice alt domeniu, banii, multi, putini cati or fi, tot nu vor fi de ajuns daca sunt folositi ineficient. Un exemplu in acest sens este domeniul sanitar, unde sumele alocate de la buget in ultimii ani au crescut de peste patru ori (exprimate in valuta), fara ca si calitatea serviciilor sa creasca proportional; pur si simplu, acesti bani intrau intr-o gaura neagra, fara sa se produca efecte vizibile. Banii de la buget nu se irosesc numai in minerit sau in intreprinderi gen “Tractorul”, ci si (sau, mai ales), in sanatate sau invatamant. Dar intr-un mod mai rafinat. Acordul propus de Guvern arata cat de lipsite de sens sunt solicitarile de genul X procente din PIB. De regula, aceste solicitari nu reprezinta decat o forma mai eleganta de cresteri salariale.

Aceasta greva din invatamant readuce in discutie si tema sindicalismului din Romania. Sindicatele sunt puternice doar in sectorul de stat. Asta si pentru ca au avut de-a face cu guverne slabe care, pentru a avea liniste, au fost dispuse sa cedeze prea des. In viitor, vom vedea miscari sindicale mai ales in sectorul bugetar, adica invatamant, sanatate, finante etc. Acolo de unde statul nu se poate retrage. Nicaieri sindicatele nu au fost izvor de prosperitate pentru o natiune. In Romania, ele au putut sa capete o putere disproportionata pentru ca proprietatea de stat a fost prea mult timp preponderenta. In scurt timp, vom ramane cu prea multi lideri sindicali pentru un sector de stat tot mai mic.

Experienta arata ca e greu sa produci proiecte prin care sa poti cheltui un miliard de euro