HG nr. 686 din 4 noiembrie 1997 autoriza Regia Autonoma de Imbunatatiri Funciare (RAIF) sa cumpere, in cadrul proiectului Romag ’98, masini agricole, tehnologii si servicii, in valoare de 80 milioane dolari. Acestea urmau sa fie achizitionate in mod expres de firma americana TransChem Finance & Trade Corp si distribuite unor producatori agricoli. In linii mari, proiectul vizeaza incheierea unor contracte de asociere in participatiune intre firma americana si producatori particulari care detin, in proprietate ori in exploatare, module de 650 ha de teren irigat.
Societatea TransChem se angaja sa implementeze proiectul pe aproximativ 60.000 ha. Partea americana trebuia sa doteze fiecare asemenea perimetru agricol cu un pachet de utilaje performante (o combina si un tractor John Deere, echipamente de irigat Valmont, un plug, echipamente de erbicidat etc.) si sa asigure seminte, ingrasaminte, pesticide si salariile muncitorilor. Proiectul este programat sa se deruleze pe o perioada de cinci ani, iar utilajele sa fie aduse in tara in baza unui credit rambursabil in aceasta perioada, cu un an de gratie. Plata se va face in produse agricole, din recolta obtinuta pe suprafetele incluse in contract. La sfarsitul celor cinci ani, utilajele trec din proprietatea RAIF in posesia detinatorilor de teren.
Livrarea utilajelor de catre firma TransChem a fost conditionata de acordarea de catre statul roman a unor garantii guvernamentale. La vremea respectiva, aceasta conditie a fost contestata din toate partile. Primii nemultumiti au fost ceilalti importatori de utilaje agricole, inlaturati de pe piata prin aceasta decizie arbitrara a guvernului roman. Chiar si unii membrii ai Guvernului (de pilda, ministrul industriilor, Radu Berceanu) s-au impotrivit vehement. Pe vremea ministrului Daniel Daianu, Comitetul Interministerial pentru Garantii si Credite a refuzat sa-si dea avizul. Succesorul lui Daianu la Finante, Decebal Traian Remes, a semnat insa imediat garantia guvernamentala. Ca urmare, RAIF a imprumutat 80 milioane de dolari de la banca americana CitiBank, pentru achizitionarea pachetelor de utilaje agricole. Cu garantia Guvernului roman in buzunar, TransChem nu risca nimic.
Derularea programului a fost, de la inceput, invaluita in mister. Nici macar valoarea unui pachet de utilaje nu a fost stabilita: daca directorul general al RAIF, Constantin Stefan, o estimeaza la 100.000 USD, Radu Georgescu, reprezentatul TransChem, ne spune ca el costa aproximativ 650.000 USD (?!). Utilajele americane ar fi trebuit sa soseasca in tara la inceputul acestui an. Ele au venit insa abia spre sfarsitul verii. In plus, existau prea putine module contractate. Asadar, operatiunea s-a decalat cu un an. Chiar daca decalajul nu a survenit din vina romanilor, dupa cum ne-a declarat Constantin Stefan, pana acum, doi ani la rand, statul roman a fost obligat sa achite dobanzile si comisioanele bancare in valoare de 847.000 USD, anual.
Guvernul Vacaroiu
este scos la inaintare
Neclar este si modul de intrare a acestor utilaje in tara. Ele au venit in portul Constanta – Zona Libera, de unde au plecat fara plata vreunei taxe vamale. HG nr. 686/ 1997, care reglementeaza contractul dintre TransChem si RAIF, preciza in termeni foarte clari ca Guvernul Romaniei va elabora in mod expres o noua hotarare care sa prevada scutirea temporara de taxe vamale a utilajelor care intra in Romania pe baza programului Romag. Aceasta hotarare nu a mai fost insa adoptata. Totusi, utilajele au intrat in tara si au lucrat cvasiclandestin. In momentul trecerii frontierei, nici Constantin Stefan, director general al RAIF, nici Nelu Baltariu, directorul Agroserv Consult (firma care asigura managementul programului), si nici Radu Georgescu, director executiv al Trans Ag (filiala TransChem din Romania), nu au stiut care este actul normativ care a permis acest lucru.
„Daca din 1997 nu s-a facut nimic pentru elaborarea acelei hotarari de guvern privind exceptarea taxelor vamale, ce era sa fac? Taxele vamale ne-ar fi uscat”, ne spune cu sinceritate Constantin Stefan. Asa ca, in disperare de cauza, cei de la RAIF au apelat la partenerul american pentru a gasi o portita in lege prin care utilajele sa poata sa fie introduse fara taxe vamale. Acestia, la randul lor, au recurs la o firma americana de avocatura, cu reprezentanta in Romania, Nestor& Nestor. Avocatii americani, cautand in arhiva, au gasit „documentul salvator”: o ordonanta guvernamentala elaborata pe vremea Cabinetului Vacaroiu (OG nr. 25/31 iulie 1996), care consfintea un acord intre Guvernul Romaniei si cel al SUA referitor la programe de asistenta economica, tehnica si in domenii conexe. Aceasta, la art. 3 spune ca: „In scopul de a asigura poporului roman beneficii maxime din programele de asistenta ale SUA (…), serviciile, bunurile de folosinta indelungata si cele consumabile, cat si alte obiecte utilizate in cadrul programelor de asistenta acordata de SUA, pot fi importate scutite de orice tarife si taxe vamale”. Deci, scutirea ar fi valabila daca proiectul Romag ar face parte din vreun program de asistenta al SUA. Numai ca contractul cu firma TransChem este pur comercial, incheiat cu o firma privata.
Programul „Romag ‘98” creeaza o avalansa de alte semne de intrebare. In primul rand, nu am putut afla cine sunt agricultorii privati care au incheiat contracte, pana in acest moment, cu firma TransChem. Suspiciunea noastra provine din faptul ca in zona sunt destul de putini producatori privati care sa detina 650 ha. Directorul general al RAIF ne spune ca au fost incheiate 53 de contracte, pentru 78 de module de teren agricol (insumand 50.700 ha). Dar, desi lista viitorilor beneficiari de utilaje „nu este secreta”, dupa cum recunoaste seful Regiei de Imbunatatiri Funciare, totusi „ea nu poate fi accesibila decat atunci cand vom incepe pregatirea terenului pentru primavara”. De ce atunci si nu acum? Nu au fost incheiate toate acele contracte de care se vorbeste? Ori criteriile de selectare a producatorilor nu au fost din cele mai ortodoxe? Indoiala este accentuata si de faptul ca unii fermieri privati, care si-au manifestat dorinta de a intra in acest program, au primit promisiunea ca vor fi contactati de reprezentantul american al firmei TransChem, insa ulterior au fost ignorati.
Afaceri dubioase
cu combine inchiriate
Nici statutul actual (si viitor) al masinilor agricole aduse in Romania prin acest program nu este limpede. Cel putin teoretic, cei care au incheiat contractele cu firma TransChem ar trebui sa primeasca in toamna, cand incepe derularea propriu-zisa a programului, utilaje noi. Insa „ar fi fost pacat ca, aflate in tara, utilajele sa stea si sa nu aduca venituri”, spune Constantin Stefan. Asa ca, de cand au intrat in Romania (luna iunie) si pana acum (cand se afla in punctele de service), ele au fost inchiriate pentru prestari servicii la diverse societati. Multe dintre ele au lucrat in Insula Mare a Brailei (IMB). Sa fie doar o coincidenta intre numirea in IMB de catre ministrul agriculturii, Ioan Muresan, a unui director general interimar – Gheorghe Balan, cu un mandat de fix trei luni (perioada recoltarii si a valorificarii recoltei) si faptul ca atunci au intrat in Insula aceste masini? Cert este ca in zona s-a vorbit despre afaceri fabuloase in aceasta ultima perioada in IMB, iar Balan a fost acuzat ca face afaceri cu grau in avantajul ministrului Muresan.
In momentul de fata, pachetele de masini – sau macar tractoarele si plugurile americane – ar fi trebuit sa lucreze, sa faca araturile de toamna pentru porumbul anului 2000. Cand vor ajunge pe camp? La cine? Si, mai ales, de ce sa fie platite de la buget, daca cei care le contracteaza nu vor obtine cele 8.000 kg porumb/ha convenite cu americanii (stiind ca productia medie in Romania este putin peste 3.000 kg/ha)?    

Alexandra Rizea