Situația televiziunii din decembrie 1989. Liviu Petrina, la Evenimentul Istoric: Era vraiște, putea să intre oricine

Vice-președintele PNȚCD a vorbit în cadrul podcastului de pe canalul de YouTube al EVZ Capital despre situația televiziunii din decembrie 1989.

„Am fost în 21 în Piața Romană. Eu lucram aproape. A venit pe la mine Ioan Alexandru și a zis ,,Măi, voi nu veniți cu mine. Voi ați fost în diplomație. Vă rog, nu veniți.” Ne-am întors, ne-am retras. Iar el a trecut cu crucea în mână și cu o icoană printre rândurile de soldați și demonstranți și striga ,,Sunt frații voștri, nu trageți!” S-a dus la Colțea și a pus crucea într-o baltă de sânge. I-a rugat pe toți să zică ,,Tatăl Nostru”. L-au întrebat dacă e preot, a zis ,,Da, sunt preot”.

Eu nu mi-am luat certificat de revoluționar pentru că până în 22 decembrie n-am fost activ. Am încercat să facem ceva. Ioan Alexandru a zis să stăm în genunchi și să ținem postul foarte strict. Eu n-am ținut postul Crăciunului niciodată. Dar atunci n-am mâncat nici lapte, nici carne, nici ouă, până la Crăciun. Asta e ce am făcut noi mai deosebit”, a declarat Liviu Petrina la „Evenimentul Istoric”.

Liviu Petrina spune ce s-a întâmplat în timpul întâlnirilor cu Ion Iliescu

De asemenea, vice-președintele PNȚCD a dezvăluit și ce s-a întâmplat în timpul întâlnirilor cu Ion Iliescu și impresia cu care a rămas în urma acestora.

„În 22 decembrie eu eram la redacție și am auzit că este stare de urgență la ora 11. M-am dus să cumpăr pâine de la un magazin de lângă televiziune. Și am cumpărat pâine, alimente și pe urmă am văzut că Ceaușescu a fugit. Am mers la Iftene Pop și la Ioan Alexandru și am zis că trebuie să participăm la ce se întâmplă. Îl cunoșteam pe Iliescu. Comisia Națională pentru UNESCO avea printre alte activități și publicarea unor cărți recomandate de UNESCO, în limba română.

Cu câteva luni în urmă, au recomandat o carte despre agricultura Bio, pe care am tradus-o. Am mers la dl. Iliescu la editură. Președintele Comisiei, Ion Drăgan, era în relații bune cu Iliescu și m-a trimis acolo. M-am dus, am făcut acest lucru cu câteva luni înainte, iar în decembrie aveam un plic și o carte. Am fost la Iliescu de 2-3 ori în birou. Aveam sentimentul că secretara lui îi este șefă. Așa se comporta, părea foarte bărbătoasă! Noi am fost la dânsul și cu japonezi și îi primea. Era un om foarte distins cu ,,Măi dragă”, dar noi știam că e agent KGB. Era de notorietate”, a subliniat vice-președintele PNȚCD.

Liviu Petrina a spune că a avut ocazia să îi cunoască pe Ion Caramitru, Nichita Stănescu și Mircea Dinescu.

„L-am cunoscut pe Ion Caramitru, la un domn Mihai Bandac, un mare pictor, care organiza petreceri foarte interesante. Acolo l-am cunoscut pe Nichita Stănescu. Pe Mircea Dinescu l-am confruntat la Comisia Unesco. Noi pregăteam sărbătorirea centenarului morții lui Eminescu și am cerut la Uniunea Scriitorilor să facă o selecție de poezii pe care să le traducem. UNESCO subvenționa tipărirea în limbi străine, engleză, franceză, germană. Uniunea Scriitorilor trebuia să facă o ediție pe care să o trimitem. S-a înghesuit și Mircea Dinescu să publice el pe linia aceasta. Și cu Maria Banuș.

Ea avea deja traducerea făcută și prin cineva din familie a reușit să ia locul lui Eminescu. Deci Mircea Dinescu a încercat și el. L-am oprit cât am putut pentru că era foarte ușor să discriminezi între Mircea Dinescu și Mihai Eminescu. Când am văzut ce se-ntâmplă pe 22 decembrie, am plecat la Ioan Alexandru. Nu l-am găsit acasă. Am mers cu Iftene Pop la televiziune, paralel cu coloana care mergea pe tanc. Eu am ajuns mai repede. Tancul mergea încet ca să aibă lume pe lângă.

La televiziune era vraiște, putea să intre oricine. Iftene Pop a zis că fără Ioan Alexandru nu e bine să intrăm. Am mers imediat înapoi la el. Mi-a spus soția că e la televiziune. Cum nu l-am găsit acasă, noi n-am intrat la televiziune. Am întâlnit pe fiul șefului de cadre din Ministerul de Externe, care ne cunoștea. Ne-am spus ,,Tatăl meu spunea că sunteți băieți foarte buni. Tata v-a apărat”, ceea ce e posibil. Ne-a poftit la el în casă și l-am văzut pe Dinescu și pe Caramitru spunându-i ,,Mircea, fă-te că lucrezi”. Ne-am dus iar la Ioan Alexandru. De data asta l-am găsit, l-am luat și am mers la televiziune”, a mai spus Liviu Petrina.

Momentul în care i s-a spus să facă partid

Mai apoi, vice-președintele PNȚCD a vorbit și despre momentul în care i s-a spus să facă partid.

„Noi de ce am vrut să intrăm? Să facem o proclamație că nicio schimbare de regim nu pune în discuție statutul Transilvaniei. Am făcut acolo o proclamație pe hârtie. ,,Nicio schimbare de regim nu pune în discuție schimbarea apartenenței Transilvaniei la România. 1918. Trianon. Tratatul din 47.” Am argumentat și ne-am dus să intrăm în studioul 4. Brucan ne-a scos de acolo. Noi i-am spus că e o chestiune importantă și aveam un coleg, Dragoș Munteanu, care fusese chemat în conducerea FSN-ului. Avea pașaport american și putea să se ex-patrieze. A condus o revistă pentru învățători și îl știa bine pe Iliescu. Am protestat și Brucan a spus ,,Dacă mai insiști chem parașutiști și te scot militarii.

Pavel Suian era simplu funcționar la secția de propagandă, aducea cărți importante pentru noi și noi le pregăteam. Eu am prelucrat o carte care era despre creștin-democrația din Europa. Primeam 300 de lei. L-a chemat Stănculescu în Comitetul Central. Și ne-am dus cu toții! Am intrat doar în holul de la parter că eram 4 – eu, Dragoș Munteanu, Pavel Suian și un domn care a ajuns președintele veteranilor de război. Au vrut să meargă Dragoș Munteanu, noi n-aveam încredere, îl preferam pe Suian.

Noi am început cu democrația, voiam vot. Dragoș Munteanu m-a scos din Comitetul Central cu jumătate de oră înainte de a se trage. Trebuie să-i fiu recunoscător pentru că m-a dus pe stradă, spre Uniunea Scriitorilor. În fața Bisericii Albe de pe Calea Victoriei, unde a slujit Liviu Stan, profesor de drept canonic, am rămas singur. Dragoș Munteanu a intrat. Mi-am dat seama că suntem scoși de la televiziune, de aici și că așa, ca persoane private, nu poți face nimic. Mi-a zis ,,Du-te și fă un partid. Ia-i pe Ioan Alexandru, pe Pop și fă un partid!”,