Doina Melinte, sub ochiul atent al Securității

Într-un episod recent al podcastului Altceva, prezentat de Adrian Artene, fosta mare atletă Doina Melinte a dezvăluit aspecte surprinzătoare și mai puțin cunoscute din cariera și viața sa, într-un dialog sincer și plin de momente inedite, scrie cancan.ro.

Denumită „Regina atletismului”, Doina Melinte a împărtășit nu doar amintiri despre performanțele sale, ci și experiențe tensionate, legate de supravegherea strictă exercitată asupra sportivilor români în timpul regimului comunist.

Una dintre cele mai tulburătoare mărturii a fost cea legată de modul în care Securitatea monitoriza fiecare pas al delegației olimpice.

Doina Melinte povestește cum obișnuia să-și pună mici semne în camera de hotel, pe dulapuri sau uși, pentru a verifica dacă acestea fuseseră deschise în lipsa ei. Confirmarea intervențiilor era clară, iar prezența agenților de supraveghere era permanentă. Nu era un control formal, ci o monitorizare subtilă, dar constantă, menită să împiedice orice tentativă de a rămâne în străinătate.

Amintiri de la Jocurile Olimpice din 1984

În dialogul cu Adrian Artene, Doina Melinte a rememorat atmosfera din timpul Jocurilor Olimpice de la Los Angeles din 1984, când delegația României a făcut o impresie excelentă pe plan internațional, aducând acasă un număr impresionant de medalii.

Deși sportivii erau tratați cu respect în țara gazdă, presiunea de a nu „derapa” din drumul impus era foarte mare. Chiar la revenirea în țară, mulți români îi întâmpinau cu emoție, iar victoria lor devenise un motiv de mândrie națională.

Bine, deci vorbim de Los Angeles.În momentul în care noi am ajuns la Los Angeles, delegația României,da, într-adevăr, am fost primiți. Dar în momentul în care ne-am întors, am venit la aeroport, au venit români și realmente plângeau și ne felicitau și ne spuneau că datorită performanțelor pe care le-am obținut noi acolo la Los Angeles, deci ei au crescut în viziunea și în inima americanilor și sunt altcumva apreciați din toate puncte de vedere.

Așa ce să vă spun despre securitate? Securitatea a fost tot timpul alături de noi. Puneam în cameră, să zic, eram la Edmonton, îmi puneam semn în cameră la dulap să văd dacă mi se deschide dulapul sau nu mi se deschide dulapul și era… Dacă mi se controlează. Și bineînțeles că era deschis. Era controlat.

Una dintre întâmplările amuzante, dar grăitoare pentru epocă, a fost o escală făcută la Anchorage, unde aceasta și-a dorit să-și cumpere un pardesiu. Din cauza restricțiilor financiare impuse sportivilor, achiziția era dificilă, iar ea a trebuit să se ascundă de cei care o păzeau pentru a reuși să-și ia haina mult dorită. Astfel, o simplă dorință de cumpărare se transforma într-o mică aventură cu iz de „vânătoare”.

 Niciodată, dar…Veneam odată tot de la Edmonton și voiam să-mi cumpăr… La Anchorage voiam să-mi cumpăr un pardesiu și bineînțeles că era destul de scump și nu puteam să scot baniica să-mi cumpăr pardesiu. Și am văzut că securistul e pe acolo, zic mă, plec în avion. Și stăteam la geam.

Până au venit toți, că făceam escală, până au venit eu am adormit.Și la un moment dat mă trezesc, când aveam sacoul pus pe cap,mă trezesc de ce nu plecam. Și, într-adevăr, ei mă căutau pe mine, dar nu mă găseau. Da, credeau că am rămas, dar nu. Dar mi-am cumpărat pardesiu.

Melinte nu regretă doar epoca în sine, ci și faptul că nu și-a avut familia aproape în momentele cruciale ale carierei sale, un regret profund pe care îl poartă cu ea.