Trei ani fără Valentin Uritescu: O viață dedicată scenei și filmului

Valentin Uritescu s-a stins din viață pe 17 iunie 2022, la vârsta de 81 de ani. Actorul era cunoscut nu doar pentru talentul său remarcabil, ci și pentru felul său deschis de a fi. Mare actor lupta însă cu o boală nemiloasă. De mai bine de zece ani, acesta nu mai urcase pe scenă, iar aparițiile în producții de film sau televiziune deveniseră imposibile.

Suferința care l-a ținut departe de public a fost provocată de Sindromul Extrapiramidal, o afecțiune asemănătoare bolii Parkinson.

Starea sa s-a agravat constant în ultimii ani, ajungând chiar să aibă momente în care nu mai putea vorbi. Declanșarea simptomelor bolii a avut loc devreme în viața sa, când avea doar 33 de ani. De-a lungul decadelor, boala a avansat progresiv, afectându-i din ce în ce mai mult viața profesională și personală.

Originile și copilăria actorului, marcate de legătura cu satul natal

Născut pe 4 iunie 1941, în satul Vinerea din județul Alba, Valentin Uritescu a păstrat toată viața o legătură profundă cu locurile natale.

Atașamentul său față de acest loc a fost adesea evocat în interviuri și amintiri. Satul natal reprezenta pentru actor refugiul spiritual și echilibrul sufletesc de care avea nevoie.

„Eu numai în Vinerea am avut sentimentul siguranţei. Libertatea, holdele, plugul, cerul, Puiu (n.r. – calul său din copilărie) şi vântul. Acolo simţeam dimensiunea, vraja.

Când am plecat la liceu, cu trenul, aveam impresia că merii plantaţi de-a lungul liniei ferate fug înapoi şi mă întrebam de ce eu trebuie să merg înainte, când mă trage satul meu”, spunea actorul într-un interviu.

Ultimii ani, un amestec de luciditate și suferință fizică

Boala i-a afectat profund viața de zi cu zi, mai ales în ultimii ani. Valentin Uritescu trăia perioade alternante de luciditate și confuzie. Zilele bune se împleteau cu cele în care nici măcar nu putea să vorbească. Familia sa a resimțit din plin drama acestor ani grei, în care incertitudinea era la ordinea zilei.

„E lucid, dar sunt şi zile în care soţul meu nu mai poate vorbi. Recunoaşte lumea din jur, dar de multe ori pur şi simplu nu poate vorbi. Alternează zilele bune cu cele proaste, iar chestiunea asta pare constantă în ultimii ani, dar ce mă îngrijorează foarte tare este faptul că nu avem o predicţie asupra stării sale viitoare.

Pur şi simplu, nimeni nu poate anticipa care va fi ziua sau zilele acelea bune şi când vor urma cele rele, ca să ne pregătim şi pentru una, şi pentru cealaltă”, declara Valeria Uritescu, soția actorului.

Cariera teatrală și cinematografică, umbrită de primele simptome ale bolii

Primul simptom al bolii a apărut chiar în timpul unui spectacol de debut, într-un moment plin de tensiune artistică. Emoția puternică a declanșat un tremur la piciorul stâng, semn al unei lupte interioare care abia începea.

„Tensiunea era maxima, rolul era minunat. L-am jucat cu o intensitate extraordinară. Atât de tare am intrat în personaj încât mi s-a declanșat un tremur la piciorul stâng”, spunea Valentin Uritescu despre acel moment definitoriu.

Decizii importante luate la întâmplare: un destin modelat de hazard

Viața actorului a fost adesea condusă de întâmplare, după cum mărturisea chiar el. Cele mai importante hotărâri le-a luat folosindu-se de metode neobișnuite, precum datul cu banul sau trasul la bilețele.

„Mă, toată viaţa mea a fost un hazard. Am dat cu banul ca să decid dacă dau sau nu la teatru, am tras la bileţele dacă să mă angajez sau nu la teatrul din Brăila, am aruncat cu cuţitul în uşă să văd dacă se înfige, deci dacă mă căsătoresc cu soţia mea. Dar asta e o laşitate. Hotărârile mari, esenţiale, trebuie să le iei tu, de la tatăl meu am învăţat”, declara actorul în 2012.

Un nume cu o poveste aparte și o carieră în slujba teatrului și filmului

Întrebat despre originea numelui său, Valentin Uritescu a oferit o explicație simplă, dar plină de sensibilitate. A vorbit adesea despre natura delicată a bărbaților din familia sa, sugerând că sensibilitatea i-ar fi făcut să pară uneori ursuzi.

A terminat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” în anul 1963 și a început cariera profesională la Teatrul „M. Filotti” din Brăila.

Ulterior a jucat pe scene importante din țară, la Piatra Neamț și apoi la Teatrul Bulandra din București. În cinematografie a lăsat amprente puternice în zeci de producții, printre care „Lumini și umbre”, „Întoarcerea din iad”, „Noi, cei din linia întâi”, „Cel mai iubit dintre pământeni” sau „Las Fierbinți”.

Premii, distincții și o carieră literară începută târziu

Pentru rolurile sale remarcabile, a fost recompensat cu premii importante, inclusiv premiul ACIN în 1986 și premiul UCIN în 1991. În 2004, a primit Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, din partea președintelui României.

În ultimii ani de viață, Uritescu și-a așternut gândurile în volume autobiografice, precum „Așa sunt eu, prost!”, „Să ai grijă de cel bun din tine” și „Bântuit de viețile altora”. Recunoașterea întregii sale cariere a venit în 2017, când a fost premiat pentru întreaga activitate la Gala Premiilor Gopo.