După cum era de aşteptat, odată începute, discuţiile pe marginea pensiilor (publice sau private) au fost de nestăpânit. Şi nu doar discuţiile, ci şi măsurile adoptate în ultima perioadă par a fi de necontrolat.

Dincolo de imaginea bulgărelui de zăpadă care se tot măreşte pe măsură ce se rostogoleşte (vizavi de majorarea pensiilor), avem în faţa ochilor şi acţiunile disperate, iniţiate în scopul umplerii „puşculiţei“. Eliminarea plafonului pentru baza de calcul a contribuţiilor către bugetul asigurărilor sociale de stat este doar măsura cea mai evidentă.

Alte măsuri, mai subtile, ce-i drept, au avut în vedere modificarea bazei de impozitare şi a modului de colectare a contribuţiilor. Astfel, s-a încercat schimbarea denumirii bazei de calcul a contribuţiei. Spunem „s-a încercat“ pentru că, în forma modificată prin Legea nr. 50/2007, articolul 23 al Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii arată de-a dreptul bizar:

Art. 23. – (1) Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor o constituie:
a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I, sau veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. II;
b) venitul lunar asigurat, prevăzut în declaraţia sau în contractul de asigurare socială, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut.
(2) Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate de către persoanele juridice din România este salariul brut lunar în lei, corespunzător funcţiei în care persoana respectivă este încadrată în ţară, inclusiv sporurile şi celelalte adaosuri care se acordă potrivit legii.
(3) Baza de calcul prevăzută la alin. (1) şi (2) este venitul brut realizat lunar.“

După cum se poate vedea, în alineatul 3 se face o trimitere la un venit brut realizat lunar ca bază de calcul a contribuţiei, care se potriveşte ca nuca-n perete cu bazele de calcul precizate în primele două alineate ale articolului citat.

Miza introducerii venitului brut realizat lunar este foarte mare, aşa după cum ne convinge Ordinul nr. 680/ 2007 de modificare a normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000. Astfel, în noua sa formă, pct. 19 din norme defineşte acest venit după cum urmează:

„19. Prin sintagma venitul brut realizat lunar se înţelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând:

a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal şi suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizaţiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări şi alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază;
b) sporurile, indemnizaţiile şi sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiţii deosebite de muncă (condiţii grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfăşurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfăşurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activităţi şi responsabilităţi suplimentare funcţiei de bază; sporul de fidelitate şi altele asemănătoare;
c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaţilor);
d) sumele acordate cu ocazia ieşirii la pensie;
e) premiile anuale şi cele din cursul anului sub diferite forme, altele decât cele reprezentând participarea salariaţilor la profit;
f) sumele plătite conform legii sau contractelor colective de muncă (al 13-lea salariu, prime de vacanţă, aprovizionare de iarnă, prime acordate cu ocazia sărbătorilor naţionale sau religioase etc.);
g) alte adaosuri la salarii, aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale ori colective de muncă (bonusuri, compensaţii, indemnizaţia pentru concediul de odihnă neefectuat, ajutoare, precum şi alte sume, reprezentând venituri curente sau aferente perioadelor anterioare, inclusiv cele achitate în lunile în care asiguraţii beneficiază de prestaţii de asigurări sociale fără a avea zile lucrate sau nu au fost prezenţi la serviciu etc.);
h) sumele rezultate prin «plata cu ora», gărzi, indemnizaţii clinice;
i) sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor, în consiliul de administraţie, în comitetul de direcţie şi în comisia de cenzori;
j) sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii;
k) indemnizaţii de şedinţă acordate membrilor comisiilor constituite la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice, potrivit legii;
l) alte sume acordate potrivit legii.“

Pentru cei familiarizaţi cu sistemul public de asigurări sociale, diferenţele faţă de vechile prevederi sunt evidente. Pentru ceilalţi, semnalăm includerea în categoria veniturilor plătite din fondul de salarii a unor noi categorii de venituri, cum ar fi sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor, în consiliul de administraţie, în comitetul de direcţie şi în comisia de cenzori.

În acest mod, legiuitorul (în speţă ministerul muncii) obligă plătitorul de venituri să facă reţineri la sursă cu titlu de contribuţii la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru mai multe categorii de asiguraţi decât prevede legea. De altfel, plin de entuziasm, legiuitorul precizează, în cadrul aceloraşi norme modificate, că „angajatorii persoane fizice sau juridice au obligaţia de a înscrie în declaraţia nominală inclusiv persoanele cu care nu au raport de muncă sau de serviciu, dar cărora le achită drepturi băneşti asupra cărora se datorează contribuţia individuală de asigurări sociale stabilită de lege“.

Citind toate aceste prevederi, ne vine în minte cuvântul abuz şi vă asigurăm că el nici nu e suficient de puternic pentru a reda situaţia creată. Şi asta pentru că art. 22 şi art. 28 din Legea nr. 19/2000 prevăd în mod expres că reţinerea la sursă a contribuţiei se poate face de către angajatori doar pentru asiguraţii prevăzuţi la alin. art. 5 (1) pct. I şi II, respectiv:

„I. persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă şi funcţionarii publici;
II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la pct. I;“

Prin raportare la prevederile citate mai sus, reţinerea la sursă de către o societate comercială a contribuţiei de asigurări sociale în cazul unui administrator sau cenzor este, în opinia noastră, lipsită de temei legal, ca de altfel şi în cazul altor categorii de persoane, altele decât cele enumerate la art. 5 (1) pct. I şi II din Legea 19/2000.

Abuz

Reţinerea la sursă de către o societate comercială a contribuţiei de asigurări sociale în cazul unui administrator sau cenzor este lipsită de temei legal, ca de altfel şi în cazul altor categorii de persoane.


Te-ar putea interesa și: