Două frumuseţi ale ecranului, Gwyneth Paltrow şi Penélope Cruz, joacă împreună într-o ciudată şi emoţionantă poveste de dragoste.
Nu m-am dus să văd versiunea cinematografică a „Sex and the City“, deşi, trebuie să recunosc, am fost un fan al serialului; cititorii noştri bărbaţi n-au decåt să rådă, dar eu unul mă distram copios cu crizele feminine de la mijlocul vieţii, ca să nu mai vorbesc de savoarea celor patru personaje. Cåt despre aceleaşi crize, în versiune masculină… ei bine, nu prea mai sunt multe lucruri noi de spus. Lista filmelor de gen e prea lungă, presărată cu nume celebre (Woody Allen şi-a făcut o carieră din exploatarea angoaselor existenţial-sexuale ale personajelor sale), iar scenariile cu adevărat inteligente cam lipsesc în ultima vreme.
Nu ştiam de „The Good Night“ („O noapte bună“), filmul de debut al lui Jake Paltrow, fratele mult mai cunoscutei Gwyneth Paltrow. Cu toate că a avut parte de o bună primire la festivalul de film independent de la Sundance, producţia n-a apucat să fie distribuită practic deloc în Statele Unite (a rulat în doar două săli de cinema!) şi a ajuns în scurtă vreme pe DVD – ca şi la noi, de altfel, deşi fusese anunţată şi lansarea în circuitul cinematografelor.
Un debut regizoral reuşit
Din fericire, nu l-am ratat – şi n-ar trebui să-l rataţi nici dumneavoastră. Nu e un „sleeper hit“, adică un film azi ignorat, dar care ar putea fi în viitor un mare succes, cum a fost „Blade Runner“, devenit un film-cult abia după vreo 20 de ani de la lansare. Ca orice film de debut, are destule stångăcii. Însă, cumva, totul „se ţine“ surprinzător de bine; în final, toate scårţåielile şi defectele se încheagă într-un amestec de comedie şi poveste de dragoste paradoxal de reuşit şi, în cele din urmă, impresionant.
Fascinanta Penélope Cruz
Trecut de 30 de ani, Gary Sheller (tånărul actor britanic Martin Freeman, într-un rol pe care îl controlează impecabil; filmul ar merita văzut doar pentru a descoperi acest nou talent) trece printr-o pasă cumplit de proastă. Trupa în care cånta s-a destrămat cu şapte ani în urmă, relaţia sa cu Dora (Gwyneth Paltrow) e un dezastru şi acum îşi cåştigă existenţa înregistrånd coloanele sonore ale unor reclame TV; pe scurt, viaţa lui e o comedie în culori întunecate.
Însă, într-o noapte, Gary visează o femeie misterioasă pe nume Anna (Penélope Cruz). Visele revin, iar Gary e de acum îndrăgostit de-a binelea de Anna. În consecinţă, îşi izolează fonic dormitorul şi, prin intermediul unui expert în vise, pe nume Mel (Danny DeVito, absolut savuros într-un rol în care nu-ţi dai seama dacă joacă un impostor sau un personaj niţel dus cu pluta), încearcă să preia controlul propriilor vise, ca şi cum Anna ar fi o fiinţă reală, iar povestea lor de dragoste una tangibilă.
Lovitura de teatru survine atunci cånd Gary află că Anna este şi o persoană reală, pe nume Melody; deloc surprinzător, întålnirea lor din lumea reală se termină prost, iar finalul filmului, dulce-amărui, te lasă, într-un cuvånt, visător.
Cum spuneam, nu sunt prea multe lucruri originale în „The Good Night“, însă scenele de vis ale lui Gary, foarte diferite de imaginaţia suprarealistă pusă la lucru de Michel Gondry („Arta viselor“) sau de cea coşmarescă a lui David Lynch („Mulholland Drive“, „Inland Empire“), au în ele o poezie autentică; ajută mult şi faptul că au fost turnate în culori vii, prin contrast cu imaginea desaturată din scenele de zi. Iar Penélope Cruz e dureros de frumoasă; ea singură ar putea să ducă filmul de la un capăt la altul, fără să spună măcar un cuvånt…
«Toată lumea vrea să ştie cum e viaţa mea amoroasă. Doar pentru că sunt actriţă trebuie să le spun tuturor ce fac sau cu cine mă culc? E puţin absurd, dar din cauza asta actorii mint atåt de mult.»
Penélope Cruz
Titlu: O noapte bună (The Good Night)
Regia: Jake Paltrow
Scenariul: Jake Paltrow
Roluri principale: Martin Freeman, Gwyneth Paltrow, Penélope Cruz, Danny DeVito, Simon Pegg
Producator: Good Night Productions, Inferno Distribution, Destination Films, Grosvenor Park Media, MHF Zweite Academy Film, Tempesta Films
Durata: 93 minute
Premiera oficiala: 25 ianuarie 2007
FRIZERUL VEDETA DE CINEMA
Danny DeVito e unul dintre exemplele foarte rare de reuşită în cinema, în ciuda unor handicapuri evidente. Fost frizer (cu acte în regulă!), cu o calviţie prematură, supraponderal şi foarte scund (1,52 m), DeVito este totuşi unul dintre cei mai căutaţi actori de la Hollywood.
FRIZERUL CAMPION DE BOX-OFFICE
Deşi nu este o supervedetă din categoria lui Bruce Willis, de pildă (care a primit, pentru cel mai recent film din seria „Die Hard“, un salariu de 25 de milioane de dolari), DeVito are o cotă serioasă – între două şi cinci milioane de dolari pe film, în funcţie de bugetul producţiei, fireşte. Ceea ce se ştie mai puţin despre el este că are un talent real de regizor: „Arunc-o pe mama din tren“, „Războiul familiei Rose“ şi „Hoffa“ au fost fie succese de critică, fie de public. Iar ca producător, DeVito s-a descurcat şi mai bine: „Pulp Fiction“, produs cu un buget de numai opt milioane de dolari, a obţinut un Palme d’Or şi a avut încasări în total de 214 milioane de dolari.
FRUMOASELE ŞI CONTRACTELE LOR
Gwyneth Paltrow şi Penélope Cruz nu au nici ele o cotă foarte ridicată – deşi Paltrow a încasat un salariu de zece milioane de dolari pentru „View from the Top“. În schimb, amåndouă au contracte de publicitate cu mari producători de cosmetice. Paltrow are un contract multianual cu Estée Lauder, estimat la circa zece milioane de dolari în total, iar Cruz este (alături de Scarlett Johansson) imaginea L’Oréal, obţinånd în jur de două milioane de dolari pe an.
