"Chestiunea infrastructurii instanţelor şi parchetelor este o chestiune serioasă şi gravă", susţine Prună. Ministrul abordează şi situaţia cărţilor scrise de deţinuţi, avansând soluţii pentru rezolvarea acestei probleme.

AGERPRES: Au trecut şase luni de mandat. Câte dintre obiectivele pe care vi le-aţi propus la început au prins contur sau au fost îndeplinite?

Raluca Prună: Nu ştiu să vă zic un număr, dar cred că am avansat foarte bine, după opinia mea, într-un termen scurt. De exemplu, Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, un obiectiv pe care l-am dat ca prioritar, avansează bine, avem o hotărâre de guvern care a fost adoptată în temeiul legii privind organizarea şi funcţionarea agenţiei. O să avem în curând un sediu. Strategia Naţională Anticorupţie este un alt obiectiv prioritar. Şi în această privinţă, la sfârşitul acestei luni, vom avea hotărârea de guvern care va adopta strategia. E important să spun şi că ea survine unei largi consultări a instituţiilor implicate în administraţie la nivel central, la nivel local şi a partenerilor din societatea civilă. În afară de aceste două obiective, cred că am avansat bine pe procedura de numire la parchete, care nu este încă gata, dar am dat Parchetului General un procuror general, avem la DNA o nouă conducere, avem la DIICOT un nou adjunct. Sper, aştept încă, să avem interviul în faţa CSM.

Ce mai este important? Pachetul de legi privind Justiţia – cele trei legi adoptate în 2004 – şi aici am avansat şi o să pun pe masa Parlamentului un proiect de lege, un pachet, la începutul lunii septembrie. În rest, au fost chestiuni pe care nu mi le-am ales eu pe agendă, dar în care cred că Ministerul Justiţiei şi Guvernul, care a susţinut iniţiativele, a livrat Ordonanţa 6 cu interceptările şi acum, de dată mai recentă, Ordonanţa 18 cu Codul de procedură penală şi punerea lui în acord cu deciziile Curţii. Deci, cred că este un număr mare de lucruri care s-au făcut într-un timp scurt.

AGERPRES: Cum vedeţi justiţia din România? Justiţia în perioada pre-aderare şi pre-MCV versus justiţia post-aderare şi MCV. Plusuri şi minusuri.

Raluca Prună: În perioada pre-aderare, justiţia din România era ceea ce era justiţia în foarte multe ţări din fostul bloc comunist. Şi eu cred că şansa României, ca şi a altor state membre noi, este că în procesul acesta de aderare au avut ocazia, au fost obligate în procesul de pre-aderare, să ne facem, să trecem toată legislaţia printr-un proces de revizuire. La capătul acestui drum am avut un cadru legislativ care era după cele mai moderne standarde la nivelul Uniunii la acel moment, în momentul în care am aderat. Aproape 10 ani de la aderare, acest cadru legislativ dă şi rezultate, în sensul că avem instituţii care aplică acum acest cadru legislativ. Aşa că, nu ştiu … Aş spune că diferenţa dintre justiţia de dinainte de aderare şi justiţia de astăzi este ca între Cenuşăreasa de dinainte de seara de bal şi Cenuşăreasa prinţesă în seara de bal.

AGERPRES: Dar ce minusuri mai are în prezent?

Raluca Prună: Cred că o problemă constantă a sistemului judiciar din România este finanţarea, care niciodată nu este suficientă. Şi în afară de finanţare, o altă chestiune este modul în care societatea se raportează la sistemul judiciar. Sistemului judiciar i se cer foarte multe, există o presiune absolut legitimă a publicului, a cetăţenilor – toţi suntem cetăţeni şi aşteptăm de la justiţie foarte multe – şi această aşteptare este, de fapt, o presiune pentru sistemul judiciar care uneori reacţionează mai bine, alteori reacţionează mai puţin bine. Trebuie să nu uităm că, exact cum în spatele fiecărui dosar există un om, şi în spatele judecătorului, ca funcţie, există un om – sau în spatele procurorului – care nu sunt întotdeauna indiferenţi la presiunea aceasta care există din societate şi cred că noi, ca societate, îi datorăm justiţiei mai mult respect. Şi mai cred ceva: cred că justiţia, sistemul judiciar îşi datorează sieşi mai mult respect şi uneori acest lucru nu se vede, chiar din interiorul profesiei, aşa cum văd eu.

AGERPRES: Aşteptăm un nou raport MCV. Ce semnale aţi primit în legătură cu concluziile acestuia?

Raluca Prună: Ştiţi că un raport scris avem numai la început de an. Procedura nu prevede acum un raport scris, însă, nu am deocamdată niciun fel de semnal. Am la începutul săptămânii următoare discuţii la Bruxelles. Însă, nu am motive să cred că avem lucruri, cum să spun, care vor fi cu mult diferite faţă de cele ce erau ele în ianuarie. Deci, în linii mari, ceea ce se va întâmpla acum, în luna iunie, când va exista o luare de poziţie orală în Consiliu, este de fapt să se confirme ceea ce s-a scris în raportul din ianuarie şi ceea ce experţii care au venit, cred că în luna martie, în România, au putut constata. Punctele tari nu le mai spun, le ştim: lupta împotriva corupţiei, modul în care sistemul judiciar în genere funcţionează, parchetele, Înalta Curte. Punctul în care trebuie să mai lucrăm este – şi când spun 'să mai lucrăm', spun noi, ca societate – la nivelul Parlamentului, care cred că are o problemă de raportare faţă de MCV. Deci, nu cred că există probleme de conţinut, ci o problemă de raportare la mecanism ca atare.

AGERPRES: România a fost criticată din cauza respingerii cererilor procurorilor de ridicare a imunităţilor demnitarilor. Cum credeţi că se va soluţiona această problemă?

Raluca Prună: Aici eu cred că discuţia trebuie puţin nuanţată, pentru că au fost situaţii, şi nu vreau să individualizez, în care în aceeaşi zi s-au trimis două cereri. Şi din cauza nimic altceva decât lipsa cvorumului, din cele ce am văzut eu, nu s-a datorat deciziei unui partid de a ieşi din sală, ci pur şi simplu deciziei individuale a unor membri ai Parlamentului de a ieşi din sală. Am avut o situaţie chiar anul acesta, în care, într-un caz s-a încuviinţat cererea procurorilor de ridicare a imunităţii, în alt caz, nu. Această lipsă de predictibilitate cred că trebuie evitată. Altfel, n-aş vrea să mai spun ceea ce am repetat de nenumărate ori în spaţiul public cu privire la ridicarea imunităţii. Este un proces destul de greoi, şi, cum am zis, nu întotdeauna predictibil.

AGERPRES: Mai aveţi de făcut propuneri pentru şefii parchetelor. Până în acest moment aţi fost criticată pentru anunţul reinvestirii şefei DNA înainte ca acesteia să îi expire mandatul. Vi s-ar părea oportună schimbarea procedurii de numire? În curând expiră şi mandatul conducerii Instanţei Supreme. Credeţi că procedura de numire în aceste caz este suficient de transparentă cât să elimine eventuale critici?

Raluca Prună: Am spus mai devreme că lucrăm la pachetul de legi care, printre altele, prevede şi această procedură. Procedura de desemnare şi la nivelul de top în parchete şi la instanţe e dată de lege, aşa că nu vreau să intru în aprecieri, în judecăţi de valoare, vreau numai să spun ce am mai spus, nu e o noutate. Procedura de numire astăzi, mai ales la parchete, pentru că acolo a fost întotdeauna discuţia cea mai mare, este o procedură – deci, la propunerea ministrului, cu avizul consultativ al CSM şi numirea efectivă de către preşedinte – care există nu numai în România, există în 16 alte state membre. Deci, avem 16 alte state membre în care propunerea se face de către Executiv, fie de ministru, fie de premier, fie de Guvern ca instituţie şi numirea se face de către preşedinte sau de către rege. Aici, dacă este să judecăm utilitarist după cifre, România se află într-un grup de 17 state membre din 28. Pe de altă parte, avem Bulgaria, care este singura ţară în care la nivelul parchetelor propunerea pleacă de la CSM. Ştiţi bine că era cazul şi în România, dar legea s-a modificat. În propunerea iniţială, în 2004, în cursul procesului de pre-aderare, propunerea era la nivelul CSM-ului, însă, România, din motive asupra cărora nu vreau să insist acum, a schimbat această procedură. Avem pe de-o parte 17 state membre, pe de altă parte, Bulgaria. Acum există şi o propunere care se află în procedură legislativă şi care e ceva unic în Europa, în sensul în care şi propunerea şi numirea ar urma să fie făcute de către CSM. Deci, aceasta ar fi o chestiune inedită, pentru că n-ar mai exista un sistem de echilibru şi control, de checks and balances, între puteri şi cred că e greu de justificat cum anume să lăsăm exclusiv puterii judecătoreşti să-şi aleagă sau să-şi revoce şefii parchetelor.

Despre procedura la Înalta Curte, ştiţi că propunerea se face de către CSM şi cum ne aflăm la puţin timp înainte de a avea o asemenea procedură n-aş vrea să fac consideraţii. Spun că toate aceste exemple pe care le dau din alte state membre sunt exemple pe care Parchetul a făcut un mic studiu, cred că la începutul lunii ianuarie, şi ne-a dat şi nouă la Ministerul Justiţiei acest studiu, au vrut să vadă şi ei cum anume se fac numirile în alte state membre. Aşa încât, atunci când vom pune pachetul de legi în dezbatere publică va rămâne ca în cursul acestei dezbateri să vedem ce anume preferă societatea românească. Eu spun însă, fără să anticipez, că ar fi şi în această materie cazul să nu facem neapărat schimbări, dacă lucrurile au funcţionat bine. Deci, nu văd motive pentru care dacă un lucru funcţionează, nu numai în materia asta, în general, să dorim să-l schimbăm. Avem alte lucruri care funcţionează nu la fel de bine şi asupra cărora putem propune schimbări.

AGERPRES: Aţi spus că sunteţi optimistă că în curând îşi începe activitatea Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate. Cât va conta, procentual, într-o primă evaluare, dacă aţi făcut-o, în accelerarea recuperării prejudiciilor?

Raluca Prună: E prea devreme, e prematur să vorbim acum deja de procente. Dar trebuie să mai spunem un lucru, şi Ministerul Justiţiei împreună cu Ministerul Finanţelor, prin ANAF, lucrează la această chestiune. Noi trebuie să distingem între competenţa acestei agenţii, care ceea ce va face este ca în cursul procesului penal să administreze bunurile pe care un judecător le indisponibilizează, în vreme ce odată ajunşi la capătul procesului penal, printr-o hotărâre definitivă, în acel moment rolul agenţiei încetează şi atunci intervine ANAF, care are o structură specializată care se ocupă de recuperarea prejudiciilor. Deci să anticipăm un pic, să spunem că agenţia funcţionează, ea administrează bunuri care altfel şi-ar pierde din valoare. De pildă, anumite bunuri sechestrate sunt maşini. Sigur, dacă procesul durează trei ani o maşină foarte scumpă astăzi nu o să mai valoreze aceeaşi sumă de bani la capătul celor trei ani. Deci, acesta este rolul agenţiei. Să se asigure că bunurile sechestrate sunt în aşa fel administrate încât ele să nu-şi piardă valoarea. Nu în sensul că neapărat după aceea statul le va recupera ca prejudiciu. Se poate întâmpla ca persoana care se află într-un proces penal, la capătul acestuia să fie achitată. Şi atunci este firesc ca persoanei să i se dea fie bunul, fie valoarea acelui bun administrat de agenţie. Dar, vreau să fac distincţia că, în ceea ce priveşte procentul mic, de sub 10%, de recuperare a prejudiciilor, acest procent nu are nimic de a face nici cu agenţia care se înfiinţează şi nici cu rolul Ministerului Justiţiei. Acolo este pur şi simplu rolul ANAF şi cred că dacă trebuie să căutăm modalităţi să îmbunătăţim modul în care s-a lucrat în această privinţă trebuie să mergem la ANAF şi să vedem împreună cu ANAF ce anume fac ei ca prejudiciile să fie recuperate. Nu pot însă să dau un procent, însă eu sper, evident, acesta e rostul pentru care satul român cheltuie şi pentru operaţionalizarea ANABI şi pentru reformarea ANAF, ca în cele din urmă procentul acesta, care este foarte foarte mic şi care nu este pe măsura costurilor urmăririi penale din România, să crească.

AGERPRES: S-a luat vreodată în calcul, dacă va fi un succes pe acest palier de administrare, să preia ANABI în viitor şi rolul ANAF de recuperare efectivă?

Raluca Prună: Nu, nu s-a discutat asta pentru că rolurile sunt absolut distincte. În cele din urmă, cel care trebuie să recupereze datoriile la stat este ANAF-ul. În niciun caz nu se lucrează la vreo propunere în care Ministerul de Justiţie, prin ANABI, să preia ceea ce face Ministerul Finanţelor prin ANAF. Recuperarea datoriilor, într-un sens aşa foarte generic la stat – că şi un prejudiciu este o datorie care se constată de către un judecător şi care trebuie să fie restituită statului – asta numai ANAF o poate face şi la noi, ca şi în alte state. Deci, este rolul Administraţiei Fiscale să facă asta, nu a Ministerului Justiţiei sau a structurilor sale subordonate.

AGERPRES: Pe rolul Parlamentului se află mai multe proiecte de modificare a Codului de procedură penală şi a Codului Penal, iar în cazul unora dintre iniţiativele legislative există o îngrijorare a sistemului judiciar că vor fi afectate anchetele, dar şi unele dosare aflate atât la parchete cât şi pe rolul instanţelor. Aţi avut discuţii cu parlamentarii în acest sens?

Raluca Prună: Nu ştiu la ce proiecte vă mai referiţi acum, pentru că prin Ordonanţa 18 am pus în acord toate dispoziţiile din Codul de procedură penală care erau declarate neconstituţionale şi, în plus, am clarificat texte de lege pe care practicieni în cursul celor doi ani şi ceva de când aplică aceste coduri le-au semnalat ca fiind deficitare. Sigur că discuţii cu Parlamentul am avut. Am avut încă de când mi-am preluat mandatul, la începutul lui decembrie, puţin înainte de vacanţa parlamentară şi de începerea sesiunii din februarie. Am căzut de acord să lucrăm cu celeritate asupra acestor propuneri legislative şi la acel moment ne-am înţeles că existând proiecte, să spun aşa, concurente, adică pe de o parte proiecte ale Guvernului, care le depusese în ultimii doi ani, pe de altă parte iniţiative ale deputaţilor şi senatorilor, toate acestea trebuie fiecare să-şi facă curat în propria ogradă astfel încât texte concurente să fie eliminate. Acum nu ştiu exact la ce proiect vă referiţi anume, după cunoştinţa mea, sigur, sunt acele proiecte care s-au făcut de către senatori şi deputaţi la iniţiativele lor. Acum, bun, şi ordonanţa, după cum ştiţi, este rolul Parlamentului acum să facă în aşa fel încât ordonanţa să devină sau nu lege. Ea poate fi respinsă în bloc, modificată sau adoptată şi cred că acum este rolul Parlamentului să facă un screnning şi să vadă care din iniţiativele deputaţilor sau senatorilor contravin acestei ordonanţe. Trebuie însă să spun că m-am uitat şi eu şi pe iniţiativele acestea ale membrilor Parlamentului şi de multe ori chiar iniţiative venite din cadrul Parlamentului nu sunt neapărat concurente între ele. Acum, după alegerile locale, se reia lucrul la Parlament şi, repet ceea ce am spus de când am venit în acest mandat, Ministerul Justiţiei, echipa cu care lucrez, suntem şi acum ca şi înainte la dispoziţia Parlamentului ca să găsim soluţii.

AGERPRES: Predecesorul dumneavoastră a declarat la finalul mandatului că este nevoie de un program de investiţii de 500 de milioane de euro pentru următorii cinci ani, pentru sedii de instanţe şi parchete. Veţi continua aceste proiecte? Aţi avut discuţii pentru susţinerea lor cu Executivul şi Parlamentul?

Raluca Prună: Da, chestiunea infrastructurii instanţelor şi parchetelor este o chestiune serioasă şi gravă. Nu vorbesc numai de instanţe, dar dacă luăm sediile sistemului judiciar din România eu vă spun aşa: Consiliul Superior al Magistraturii stă cu chirie din 2004, DIICOT stă cu chirie de acum un an şi ceva, Inspecţia Judiciară stă cu chirie, iar Înalta Curte, pentru dumneavoastră jurnaliştii acreditaţi pe justiţie care mergeţi acolo aţi văzut, pentru cineva care ar intra pentru prima dată şi pentru mine când mi-am preluat mandatul – aveam impresia că se mută, pentru că sunt cu fişetele cu dosare pe holuri. Deci, avem o problemă gravă de infrastructură, iar în ţară sunt instanţe care nu numai că sunt neîncăpătoare, dar clădirile trebuie reabilitate. Şi a existat de-a lungul ultimilor ani un proiect ambiţios şi vizionar de reabilitare al acestor instanţe, inclusiv cu fonduri care au provenit din împrumuturi de la Banca Mondială, continuăm acest demers, dar şi cu fonduri care provin din veniturile proprii bugetare. Acum, sigur că ar fi de dorit ca în Bucureşti să găsim un amplasament – şi s-a vorbit despre cartierul de justiţie – care în acelaşi perimetru central să reunească toate instituţiile judiciare din Bucureşti care deservesc nu numai Bucureştiul. Înalta Curte deserveşte o ţară întreagă. Aici nu am avansat pentru că sunt de clarificat chestiuni cu privire la situaţia juridică a terenurilor, însă suntem în discuţii cu colegii de la MDRAP, deci cu vicepremierul Dîncu, discutăm astfel încât să vedem cum anume putem proceda pentru a clarifica situaţia juridică a acestor terenuri şi sigur că în măsura în care MDRAP, care este cel care implementează acest proiect, clarifică această situaţie, Ministerul Justiţiei nu va fi decât încântat să continue proiectul. Însă trebuie să spunem, ca să nu creăm un cadru al aşteptărilor foarte mare, că, în situaţia în care ar demara efectiv construirea unui asemenea cartier, vorbim de un orizont de timp de cinci-şapte ani, deci nu se va întâmpla peste noapte. Chestiunea sediilor este o chestiune veche şi face parte din acea lipsă a resurselor despre care vorbeam – lipsa finanţării, că de aceea nu avem sedii noi.

AGERPRES: Ce variantă veţi susţine în cazul dispoziţiilor privind reducerea pedepsei pentru deţinuţii care au scris cărţi?

Raluca Prună: O decizie formal vorbind nu a fost luată, însă am să dau o ştire. Am să spun că, de la momentul la care Guvernul prin ordonanţă a decis suspendarea, am început să lucrăm într-un grup de lucru din care au făcut parte şi reprezentanţi ai sistemului judiciar, ai CSM-ului care s-au opus abrogării, şi cu Ministerul Educaţiei, în măsura în care verificarea caracterului ştiinţific nu poate fi făcut altfel decât prin structuri ale Ministerului Educaţiei. Deci, validarea caracterului ştiinţific trebuie să fie făcută pentru lucrări ştiinţifice scrise în penitenciar la fel ca pentru lucrări ştiinţifice scrise în afara penitenciarului. Am avut aceste discuţii şi există o opinie conturată cum că, în fine, avem un procedeu care va fi mai riguros pentru controlul ştiinţificităţii, în sensul că dacă până acum îţi trebuia numai semnătura unui conferenţiar sau a unui profesor universitar care să ateste că tema este relevantă pentru un domeniu, după care nimeni nu mai controla lucrarea ca atare, noi acum vom introduce şi un control de ştiinţificitate a lucrării odată ce a fost elaborată.

Pentru că nu am găsit argumente suficiente pentru abrogare din partea instituţiilor cu care lucrăm, vom menţine această dispoziţie şi ştirea pe care o dau este că cel mai probabil eu trebuie să depun acest proiect guvernului, poziţia MJ va fi să se reîntoarcă la textul aşa cum a fost el formulat atunci când Legea 254/2013 a fost elaborată. Şi textul guvernului atunci spunea că beneficiul primit pentru toate lucrările, pentru lucrări ştiinţifice, deci asta înseamnă pentru toate lucrările, este de 20 de zile. Cum timpul este scurt, nu avem timp să facem un studiu de impact elaborat, cel mai probabil acesta va fi textul pe care Ministerul Justiţiei îl va pune pe masa Guvernului, urmând ca procedura să fie mai riguroasă.

Dacă îmi îngăduiţi, aici aş mai spune două cuvinte, am avut vineri o întâlnire cu toţi şefii de penitenciare din ţară şi, chiar şi pe textul de lege aşa cum era şi pe procedură aşa cum era, avem penitenciare, printre care cel de la Iaşi, unde s-au scris numai două lucrări în toţi aceşti ani. Două lucrări – una scrisă de un profesor universitar şi una scrisă de un avocat -, pentru că acolo conducerea penitenciarului a spus celor care voiau să scrie: 'Vrei să scrii? Atunci, scrii pe foi ştampilate de penitenciar, semnate de penitenciar, scrii în sala de lectură sau în bibliotecă sub supravegherea educatorilor şi în clipa în care ai terminat de scris laşi manuscrisul în acea sală şi mai vii a doua zi şi continui să scrii'. Şi încă o dată, chiar şi în condiţiile acelui cadru legislativ, în Penitenciarul Iaşi, care nu e deloc un penitenciar mic, s-au scris două lucrări. Sunt alte penitenciare unde nu s-a scris nicio lucrare, urmându-se la fel o procedură riguroasă. Şi sunt penitenciare pe care nu vreau să le numesc, le ştiţi pentru că am dat lista publicităţii, unde s-au scris peste 150 de lucrări pentru că se lăsa manuscrisul seara la dispoziţia persoanei aflate în detenţie. Bun…, ceva se întâmpla, că peste noapte lumea scria foarte mult. Cred că vom putea fi în măsură să punem pe masă un text care să nici nu sancţioneze munca intelectuală, asta este o cerinţă pe care mulţi dintre interlocutori au avut-o. Şi nu voi încheia înainte să spun că eu personal, nu ca ministru, ca persoană care şi-a făcut studiile în această ţară şi ca persoană care are colegi şi prieteni care se află în universităţi şi muncesc greu şi pentru titlul academic pe care îl au şi pentru fiecare articol pe care îl scriu, cred şi reiterez, dar este o aserţiune personală, locul cercetării ştiinţifice nu este deloc în penitenciar. Noi avem nişte condiţii de precaritate atât de mari încât altele sunt urgenţele sistemului, şi în cea mai mare parte din penitenciare nu se poate face cercetare ştiinţifică, care nu înseamnă numai faptul de a scrie din amintiri, înseamnă şi faptul de a consulta o bibliografie. Ori acest lucru nu este cu putinţă. În orice caz, nu pe bandă rulantă aşa cum s-au produs cărţile care s-au scris.

AGERPRES: Veţi interveni legislativ dacă va fi dezincriminat abuzul în serviciu? Recent aţi admis că este o miză foarte mare şi că dezincriminarea oricărei infracţiuni echivalează cu încetarea dosarelor care vizează fapta în cauză.

Raluca Prună: Da, eu am făcut această precizare pentru că mi s-a părut cuvenit ca toţi să ştim că nu numai în situaţia asta, în situaţia oricărei infracţiuni, dacă noi mâine decidem ca societate să dezincriminăm evaziunea fiscală, sau nu ştiu, furtul, sau orice altă faptă, deci în secunda în care s-a luat această decizie încetează automat toate dosarele aflate în curs. Şi chiar în situaţia în care se va interveni legislativ la un moment ulterior, ştiţi că legea penală nu retroactivează, şi în situaţia în care se intervine noua legislaţie va putea să reglementeze numai viitorul. Deci, pentru că toţi să ne aflăm în aceeaşi situaţie de cunoaştere, spun că dezincriminarea oricărei fapte incriminate astăzi de legea penală română are ca efect exact acest lucru: oprirea, încetarea oricărui dosar. În rest, n-aş vrea să anticipez ce vom face, pe 15 iunie Curtea sper să se pronunţe. A amânat de două ori. Se va pronunţa şi nu vreau să anticipez nimic în anunţarea deciziei Curţii Constituţionale.

AGERPRES: Intenţionaţi să instituiţi un mecanism de verificare şi punere în aplicare a deciziilor CEDO, respectiv acţiunea în regres şi eliminarea cauzei care le generează? De exemplu, s-a cerut să existe o răspundere la magistraţi.

Raluca Prună: Şi aceasta este o discuţie mai veche şi se invocă faptul că noi nu avem o lege a răspunderii magistratului. E adevărat, nu avem o lege specială, însă avem un cadru legislativ care permite astăzi acţiunea în regres împotriva magistraţilor. Însă, acum trebuie văzut, nu trebuie nici aici să ne grăbim. Dacă este să luăm numeroasele decizii ale CEDO privind condiţiile de detenţie, acolo nu poţi să spui că un magistrat este de vină, acolo tot statul român, prin agenţii săi, noi toţi, societatea suntem de vină pentru că avem o asemenea infrastructură precară şi condiţii precare în detenţie. Deci, acolo nu putem angaja o răspundere şi trebuie să fim, cred eu, foarte atenţi şi riguroşi. Nu o lege a răspunderii magistratului rezolvă acest lucru. Încă o dată: cadrul legislativ permite astăzi acţiuni în regres, însă lucrurile trebuie cântărite atent şi numai atunci când se identifică, eu ştiu, o culpă a magistratului, nu o eroare, dar ceva făcut chiar cu intenţie – un magistrat dă o hotărâre deşi ştie că există o practică în sensul opus hotărârii pe care o dă. Acolo, da, putem discuta despre răspunderea magistratului, dar eu nu am cunoştinţă despre astfel de hotărâri ale magistraţilor din România şi probabil că asta şi explică de ce în realitate nu avem acţiuni în regres.

AGERPRES: Atunci de ce credeţi că e pusă în discuţie?

Raluca Prună: Nu ştiu, asta trebuie să îi întrebaţi pe cei care pun asta în discuţie în spaţiul public. Cred că în situaţia în care eşti nemulţumit, în care ai un interes personal pentru că tu însuţi eşti subiectul unei acţiuni în justiţie, penală sau de altă natură, e cel mai facil să spui 'magistratul este de vină'. Eu zic că nu trebuie să fim pătimaşi deloc aici, pentru că efectul unei asemenea atitudini este unul foarte pervers şi pe lungă durată erodează încrederea publicului în sistemul de justiţie. Or, acest lucru este foarte periculos. Cred că din acest motiv cei interesaţi în general vorbesc de culpa sau de reaua intenţie a magistraţilor. Însă, eu ca ministru, vă repet, nu am cunoştinţă de hotărâri în care, cu rea intenţie, deci în care să reţii vina magistratului, să te îndrepţi împotriva lui, nu am cunoştinţă despre astfel de decizii în sistemul judiciar român. Nu le exclud, e adevărat. Însă, să ştiţi că şi aici Ministerul Finanţelor, şi nu de ieri, de azi, ci de mai multă vreme, întreabă întotdeauna. Se întreabă Ministerul Justiţiei, de exemplu, dacă într-o anumită cauză putem identifica persoana în care eventual s-ar putea formula o acţiune în regres. Deci, când spun că nu am cunoştinţă despre un asemenea lucru, nu spun pe baza unei impresii, ci pe baza unor date pe care le avem în acest minister. Şi dau exemplul acesta, cu condiţiile de detenţie, despre care toţi ştim că sunt precare. Eu ca ministru am fost acolo, Avocatul Poporului a fost acolo, Subcomitetul pentru prevenirea torturii de la ONU a fost acolo. Toţi am constatat că sunt condiţiile precare. Cine e de vină pentru asta? În orice caz, nu magistratul.

AGERPRES: Aţi povestit recent pe o reţea de socializare despre problemele pe care le-aţi întâmpinat când aţi vrut să călătoriţi cu metroul după ora 22,00. Aţi stat la Bruxelles, ce alte probleme aţi mai descoperit în Bucureşti?

Raluca Prună: Să ştiţi că de atunci am fost prevăzătoare şi mi-am luat două cartele. Sigur, când am scris pe reţeaua de socializare ceea ce am scris nu am crezut că o să aibă aşa un ecou în societate. Şi am făcut-o pentru că, da, circul cu metroul. O făceam şi la Bruxelles şi o fac şi acum. Viaţa mea s-a schimbat deja destul de mult, dar nu atât de mult încât să nu mai circul cu metroul. Nu ştiu, sunt multe alte chestiuni. Să mai zic una din domeniul transporturilor? Faptul că la două zile după ce am scris pe reţeaua de socializare despre ceea ce mi s-a întâmplat la metrou am fost să iau un prieten de la Otopeni – la două noaptea a aterizat avionul şi mergea un singur aparat din trei pentru a-ţi chema un taxi la aeroport şi coada era foarte mare, cred că, din estimare, aşa, se stătea cel puţin o oră la coadă. Or, aceste lucruri sunt greu de explicat, nu faţă de mine, eu sunt cetăţean român şi am plecat din ţară la o vârstă matură, dar dacă noi vrem, de exemplu, să vină turişti să vadă Bucureştiul sau să vadă România şi aterizează la Otopeni, nu ştiu … înţeleg că nu avem un tren care să ne aducă până în centrul oraşului, dar un taxi care să vină la aeroport să ne ia fără să stăm o oră, mai ales dacă suntem străini, sau un metrou care să aibă aparate de bilete, cred că sunt lucruri mici care pot fi făcute imediat. În orice caz, mai repede decât metroul, trenul rapid de la aeroport sau autostrăzile pe care toată lumea le aşteaptă de 26 de ani.

AGERPRES: Am avut alegeri locale. Cum vedeţi prezenţa la vot şi rezultatele scrutinului ca cetăţean?

Raluca Prună: N-aş vrea, nu ca cetăţean. Eu vă vorbesc ca ministru aici, nu ca cetăţean. Prezenţa la vot, nu pot decât să mă fac ecoul la ceea ce am văzut aseară ca cetăţean la televizor. Înţeleg că nu a fost foarte mare şi asta cred că este păcat. Este păcat mai ales că eu cunosc, probabil ca noi toţi, în cercul meu oameni tineri care au o viaţă foarte sănătoasă, care sunt vegetarieni, nu beau, nu fumează, fac foarte mult sport şi care nu pot numi partidele din această ţară. Sunt oameni care au mai puţin de 30 de ani, care au o viaţă, o profesie şi care sunt complet dezinteresaţi de politică. Şi asta cred că este păcat şi asta explică… Aceştia sunt copiii născuţi fie puţin înainte de '89, fie după '89. Şi faptul că ei nu sunt interesaţi de viaţa politică din cetate, cred că este un lucru asupra căruia trebuie să medităm. Despre rezultate – nu vreau să comentez. Îi felicit pe cei care au reuşit să-i convingă pe alegători şi care au câştigat.

AGERPRES: Vor urma însă alegeri parlamentare. Justiţia a fost tema de campanie şi au fost lansate declaraţii catalogate, chiar de CSM, ca fiind încălcări ale independenţei magistraţilor şi sistemului judiciar în ansamblu. Cum veţi reacţiona dacă vor continua aceste atacuri la adresa justiţiei şi la viitoarele alegeri?

Raluca Prună: Nu este, în primul rând, în competenţa ministrului Justiţiei să reacţioneze. Noi avem un Consiliu Superior al Magistraturii care este garantul independenţei justiţiei şi care, ştiţi bine, fie şi numai din rapoartele de bilanţ pe care le publică, s-au aplecat anul trecut de multe ori asupra multor cazuri de atac la judecători sau la procurori, care au fost reţinute ca fiind atacuri împotriva Justiţiei. În perspectiva alegerilor generale, sigur că ce spun eu e un truism. Ca ministru îmi doresc, în mod evident, ca dezbaterea politică să fie o dezbatere de idei care să nu implice justiţia. Şi am mai spus în spaţiul public: este foarte greu, aruncând dubiul asupra unui întreg sistem judiciar – care e un sistem de profesionişti -, faptul că uneori, în cazuri izolate, şi aici sunt persoane, sunt magistraţi, nu ştiu … avocaţi, notari, executori, care n-au cea mai bună conduită etică sau care, bun, uneori sunt chiar implicaţi în proceduri penale, asta se întâmplă în toate profesiile şi este izolat în magistratură. Şi ar trebui să nu aruncăm dubiul asupra întregii profesii, pentru că se corectează foarte greu asemenea dubii pe care publicul le poate avea cu privire la sistemul judiciar dintr-o ţară. Şi dubiul ăsta, ştiţi, trece şi graniţa. Noi suntem în Uniunea Europeană şi e firesc să vrem să avem investiţii străine. Şi eu întreb: ce fel de investiţii străine vrem dacă noi înşine, noi românii, spunem că avem un sistem judiciar care nu e independent, că avem un stat poliţienesc? Şi atunci, n-am să obosesc niciodată prin a spune evidenţa – România este stat membru, este, ca atare, un stat de drept în care toate drepturile sunt garantate. Mai sunt mici derapaje, dar nu suntem un stat poliţienesc, suntem un stat sigur, suntem într-un parteneriat cu Statele Unite, deci există toate garanţiile care există absolut în orice fel de democraţie occidentală. Ceea ce trebuie să învăţăm este poate un exerciţiu mai facil sau exercitarea mai facilă a procedurilor democratice. Ca cetăţeni trebuie să învăţăm să fim mai puţin toleranţi faţă de derapaje. Dar cred că asta deja societatea românească a arătat că a început să o facă.

AGERPRES: Sunt voci care cer o remaniere guvernamentală. Vă simţiţi vizată, având în vedere că politicienii au formulat diverse critici, inclusiv la adresa dumneavoastră?

Raluca Prună: Da, s-au formulat foarte multe critici la adresa mea şi eu am spus: am venit în acest mandat, pentru care îi mulţumesc premierului Cioloş, care este primul care m-a investit cu încredere, şi în tot ceea ce fac vreau să mă ridic la înălţimea acestei încrederi şi la înălţimea aşteptărilor publicului cu privire la un domeniu care este în vizorul public. Şi dacă vreodată se va considera că ceea ce fac eu, dacă premierul va considera că ceea ce fac eu nu mai corespunde mandatului pe care acest Guvern îl are, nu am să am nicio ezitare să fac pasul înapoi. Deci, iau faptul de a fi ministru ca un mare privilegiu, încerc să fac cât pot eu de bine ceea ce pot eu, într-un timp scurt. Am făcut eforturi, alături de echipa din minister pe care am găsit-o şi care deja este foarte experimentată, alături de echipa de consilieri pe care mi-am adus-o, dar, încă o dată: dacă se va considera că trebuie să plec, am să plec. Am venit de la o carieră şi mă întorc la acea carieră, nu am niciun fel de agendă decât agenda bunului simţ şi a bunului mers în domeniul de care acum, fiind foarte onorată, mă ocup – de justiţie.

AGERPRES: După alegerile parlamentare, cel mai probabil se va contura un nou Guvern. Aţi accepta să faceţi parte dintr-un nou Guvern dacă vi s-ar propune acest lucru?

Raluca Prună: Nu, tocmai am răspuns că am lăsat o carieră, că am venit cu multă dragoste pentru ţara care m-a format, însă cred că politica se face prin partide politice. De altfel, asta e ultima mea postare pe Facebook, înainte să fiu fost invitată să fac parte din Guvernul Cioloş, şi răspunsul meu este categoric: nu am să rămân într-un guvern de după alegeri. AGERPRES