Cunoscutul medic psihiatru Gabriel Diaconu a lansat joi un avertisment foarte îngrijorător cu privire la capacitatea sistemului medical din România de a ajuta victimele epidemiei de coronavirus.

Diaconu susține faptul că este nevoie de o prioritizare și de o armonizare a acțiunilor luate de toate autoritățile din România, în condițiile în care proviziile medicale de care dispun spitalele mai ajung doar câteva zile.

”Mai avem provizii medicale pentru 7-10 zile. Poate mai puțin. Fără o infuzie serioasă de resursă medicală, atât materiale de bază cât și avansată, n-o să putem trata pacienții bolnavi de COVID-19 în România decât într-o cantitate foarte redusă.

Dacă nu adresăm asta, putem să pupăm piața Independenței cu încetinirea răspândirii, că tot jalea aia va fi”, a scris medicul psihiatru pe Facebook.

”Ca la intersecție. Unii au prioritate”

”Toată ziua am discutat cu cunoscuți din țară, județe mici și mari. Strigătul lor e UNANIM. Arad, Timișoara, Harcov, Bistrița, Călărași, Brăila, Galați, Tulcea, Buzău, Constanța… Măști. Combinezoane. Mănuși. Dezinfectant. Toți spun aceleași lucruri: vrem să lucrăm. Vrem să luptăm. Vrem să îndurăm. Vrem să ajutăm. SE AUDE?”, a precizat el.

”Vreți să facem, toți, ceva bun pentru fratele nostru român, oricare o fi el în țara asta, dar mai ales pentru fratele nostru OM, fie că e român, evreu, maghiar, neamț, turc, tătar, rom, bogat, sărac, educat, analfabet, tânăr, bătrân? Hai să păstrăm piramida priorității.

Ca la intersecție. Unii au prioritate. Alții CEDEAZĂ trecerea”, a mai scris el pe internet.

Postăm mai jos întregul mesaj al medicului:

”E mai devreme decât scriu de obicei,

”Veștile devin mai proaste”

Dar zilele devin mai scurte, veștile mai proaste,
Și trebuie să diger, ca medic, demisia ministrului Victor Costache și înlocuirea lui, din fuga calului, cu dr. Nelu Tătaru, îndeosebi cunoscut în trecut drept chirurg, manager al spitalului din Huși, și PNL-ist de frunte.

Dar și aventura asta funambulescă, marca Streinu-Cercel, cu ”testarea la scara blocului” în București.

V-am obișnuit deja că, la fel ca în practica mea medicală, mă las condus de bun simț. Vigoare, da. Acțiune, sigur. Dar puntea rațiunii e îngustă, și distanța dintre succes și catastrofă uneori e marcată doar de răbdare, perseverență și modestie. Vă spun asta pentru că încerc să fiu un medic mai bun decât sunt ca om. Ca om, mă plictisesc repede, n-am modestie, și sunt impulsiv. Omul îl păstrez pentru mine și-ai mei. Omului îi dau doctorul cel mai bun pe care pot eu să mi-l imaginez.

Prima constatare realistă este că mai avem provizii medicale pentru 7-10 zile. Poate mai puțin. Fără o infuzie serioasă de resursă medicală, atât materiale de bază cât și avansată, n-o să putem trata pacienții bolnavi de COVID-19 în România decât într-o cantitate foarte redusă. Dacă nu adresăm asta, putem să pupăm piața Independenței cu încetinirea răspândirii, că tot jalea aia va fi.

”Un frison în corpul medical”

A doua constatare, egalmente realistă, este că plecarea lui Costache a trimis un frison în corpul medical. Căpitanul NU pleacă vreodată de pe vas în furtună, și nu părăsește câmpul de luptă. Omul Costache are motive. Doctorul Costache are dreptul. Dar MINISTRUL Costache, bun/ rău cum o fi fost, odată intrat în hora iadului care ne așteaptă, n-avea termen decât la liman. Sunt dezolat, îmi revin până mâine. Sper ca urmașul lui măcar atâta lucru să înțeleagă, că ține moralul a zeci de mii de oameni în halat în mână care trebuie conduși, și care benevol își vor da ortul în ce privește boala pacienților lor, la limită fără mănuși, la limită fără echipamente, la limită fără speranță.
Dar câtă vreme sunt conduși, asta vor face.

Pentru că suntem medici mai buni decât suntem oameni.

Imbecilitatea propusă de Streinu-Cercel, pe de altă parte, e coaptă în furnalul oportunismului. Uite de ce, cu riscul ostilității atât a domniei sale cât și apostolilor săi, o consider o imbecilitate. Și, că s-o supăra sau nu, pot doar s-o suspectez pe doamna primar Firea de voluntariat ignorant într-o excursie prin hilar, absurd și dăunător.

”Mă pricep la oameni”

Mă pricep, cred, destul de bine la oameni și la psihologia lor. Mult mai bine decât un infecționist, la fel cum Streinu-Cercel poate clama, simetric, același lucru despre jucăria domniei sale.

Problema imediată care urmează ”testării la bloc” nu este pacientul identificat pozitiv, deci bolnav de COVID-19. Ca și în cazul RT-PCR, mersul pe sârmă va avea o rată de identificare pozitivă în 10 – 15% din teste, CEL MULT. Când ai transmitere comunitară, mai puțin contează asta, ca măsură ”activă” de prevenție a răspândirii. Contează FALSUL semn de securitate pe care i-l dai celui care e testat negativ. Adică restul de 85-90% din cei…10 mii testați?

Ce face omul proaspăt testat negativ de mașinuțele lui Streinu-Cercel? Se relaxează. Respiră ușurat. Își scuipă în sân. Își face cruce. Își pupă nevasta. Veronico, sunt salvat!

După care bunghește repede un motiv plauzibil pentru care musai să iasă din casă. Poate că Dorel are dor de prieteni. Poate că Dorel are dor de doctor. Poate că Dorel are o urgență medicală. Are, n-are treabă Dorel, Dorel are treabă. Dorel e ”negativ la Covid-19”. Ce face Dorel? Păi ce să facă, prostește unul la fel de prost ca el. Dorel iese din casă.

”Părinții mei sunt doctori în știință”

Astfel de lucruri se întâmplă peste tot în lume. Astfel de lucruri pun oamenilor piatră pe mormânt. Astfel de lucruri sunt mai cumplite decât seceta sanitară. Pentru că astfel de lucruri vorbesc de pierderea umanității în fața catastrofei, făcută troc pe-un pol, pe-un comision, pe-o ciolăneală de moment. Și dă-i dracului pe români.

Uite că eu nu pot, și nu vreau, să-i dau dracului pe români. Nici pe Veronica, nici pe Dorel. Or fi ei proști, or fi ei naivi, nespălați, ne-educați, indisciplinați. Dar asta nu-i dă dreptul lui Streinu-Cercel, sau altor băieți deștepți, să joace zaruri pe zilele acestea.

De-asta vă spun VOUĂ ce să faceți, mai bine. Sau, și mai bine, vă spun ce am să fac eu. Dacă în perioada asta nu primesc Popa cu botezul, cu slujba sau cu pămătuful, n-am de gând să primesc nici mașinuța lui Streinu-Cercel. Am să răspund frumos că refuz, și că defer testul unui cadru medical de primă linie. Trec peste faptul că Primăria intră cu bocancul în viața bătrânilor pe care-i ia ”de la evidența Populației” ca să-i testeze de-a valma (oribil, groaznic, grețos etc, dar dau și ei un vot dacă prind vara câțiva, uite că oamenii s-au ocupat, ne-au dat etc). Le spun și părinților mei să refuze. Și părinții mei sunt în categoria de risc.

Părinții mei sunt doctori în știință amândoi. Și sunt disciplinați. Deși le e greu, au acceptat măsurile ordonate în stare de urgență pentru că le pasă și de ei, dar și de alții, inclusiv de băiatul lor doctor. Doctorii au și ei părinți. Sute de mii de părinți din România au copii doctori, asistente, paramedici, pompieri, polițiști, militari etc. Palma lui Streinu-Cercel nu vreau să-i atingă, vreun moment, pe vreunul.

”Vrem să îndurăm. Vrem să ajutăm”

Băi. Ia-mi libertatea, ia-mi mobilitatea, salariul, ia-mi ce vrei tu. Dar nu-ți permit să-mi iei demnitatea de OM. Nu când sunt 100 de mii de oameni în izolare, mii în carantină. Nu când zilnic doctorii merg la spital cu frica în suflet. N-am inventat, încă, o înjurătură adecvată pentru genul ăsta de negoț cu spaimele oamenilor.

Vreți să facem, toți, ceva bun pentru fratele nostru român, oricare o fi el în țara asta, dar mai ales pentru fratele nostru OM, fie că e român, evreu, maghiar, neamț, turc, tătar, rom, bogat, sărac, educat, analfabet, tânăr, bătrân? Hai să păstrăm piramida priorității. Ca la intersecție. Unii au prioritate. Alții CEDEAZĂ trecerea.

Toată ziua am discutat cu cunoscuți din țară, județe mici și mari. Strigătul lor e UNANIM. Arad, Timișoara, Harcov, Bistrița, Călărași, Brăila, Galați, Tulcea, Buzău, Constanța… Măști. Combinezoane. Mănuși. Dezinfectant. Toți spun aceleași lucruri: vrem să lucrăm. Vrem să luptăm. Vrem să îndurăm. Vrem să ajutăm. SE AUDE?

Cu cine? Cu ceata lui Pițigoi? Cu mașinuțele electrice care testează la scara blocului? Mi-e mie rușine de nerușinarea lor.

Așa gândesc eu. N-avem voie, repet, oricât ar fi situația de grea, să abandonăm rațiunea nebuniei.

PS: Nu e exclus ca plecarea lui Costache să fie consecința ”aventurii ” bucureștene…”.

Sursă foto: INQUAM, George Călin