electronic). Cel mai cunoscut dintre ele este probabil „Circul nostru va prezinta:”, pentru care autorul a fost nominalizat la Premiile Asociatiei Editorilor din Romania. Ultima sa carte se numeste insa „Atunci i-am ars doua palme”. Titlul nu reia numele vreunei proze din volum – pentru ca „Atunci i-am ars doua palme” este un volum de proza scurta. Acesta a aparut in colectia „Ego” a editurii Polirom, colectie lansata special pentru tinerii scriitori, cei din Romania postdecembrista. Teodorovici si-a structurat prozele in trei parti, „Gandacii”, „Sa ne ierte Pistruiatul” si „Fursecuri”. Prozele sale sunt pline de un umor negru, sec, sunt de fapt niste drame, insa felul in care sunt tratate mai mult te fac sa razi decat te intristeaza. Unul dintre eroii prozelor din prima parte innebuneste din cauza gandacilor care sunt insa vietatile lui Dumnezeu. In cea de-a doua parte, amintirile din copilarie sunt povestite fara nostalgie, lucru de inteles daca ne gandim ca acele proze ar fi trebuit sa faca parte dintr-un proiect numit „Cartea roz a comunismului”. Personajele descrise in „Fursecuri” sunt oameni care au trait din plin experientele ratarii, care au trecut prin toate ghinioanele. Atmosfera tragi-comica aminteste de Caragiale. Imaginati-va ciobanul care vine la oras sa plateasca „taxa pe pom” si care este inselat si batjocorit de toti cei pe care ii intalneste. Sau comuna care este formata doar din doi oameni, sot si sotie, iar acestia se lupta pentru postul de primar. Oare cine-i voteaza?