Pe lângă pericolul intrinsec pe care îl reprezintă, cazul Greciei şi al celorlalţi porcuşori este important ca avertisment.
Un nou acronim face carieră în lumea finanţelor internaţionale. PIGS, purceluşii, este denumirea cu care sunt alintaţi mai nou eroii negativi ai Europei în materie de economie. Denumirea vine de la iniţialele statelor care păcătuiesc printr-un deficit bugetar aflat la un nivel foarte periculos: Portugalia, Grecia, Irlanda şi Spania. La acestea, colegul Răzvan Amariei a mai adăugat un I. Este cazul Italiei, al cărei deficit bugetar în 2009 nu este chiar atât de spectaculos precum al celorlalte state în cauză, dar care păcătuieşte printr-o datorie publică, raportată la PIB, de „campioană“ (vezi pagina 10 din actuala ediţie a Capital). Trecând peste efectul ilar pe care îl stârneşte noua categorisire, m-a surprins gradul ei de acurateţe şi potrivirea în situaţia actuală. Toate ţările în cauză au mai multă grăsime decât carne, metaforic vorbind. Respectiv, dezvoltarea economică spectaculoasă din ultimii ani s-a făcut mai degrabă pe datorie. Iar dacă este să sacrifici animalul pentru a-l valorifica tranşat, o mare parte trebuie dată la o parte ca nefolositoare. În cazul PIGS, multe dintre activele cu care au fost garantate o serie întreagă de credite intrând în categoria „asset bubbles“, adică bunuri a căror valoare a fost umflată artificial. Mai clar, băncile nu-şi vor putea recupera banii oferiţi prin credite nici dacă vor executa garanţiile depuse de clienţii rău-platnici. De aici şi îndemnul la modă în finanţe: „Don’t feed the PIGS!“. Nu mai acordaţi credite statelor aflate în pericol!
Cazul Greciei, intrate în colaps financiar şi cea care a pornit actualul scandal, este de-a dreptul de neacceptat pentru curata Europă. Pe lângă faptul că s-a aflat că ţara măslinilor şi-a falsificat deficitul bugetar pentru a fi primită în zona euro, numeroase alte anomalii s-au făcut simţite la o analiză mai atentă a economiei elene. De aceea, există voci care susţin acum că sistemul bancar românesc a rezistat crizei din Vest, dar nu se ştie dacă va supravieţui şi celei din Sud. O mare parte din băncile prezente în România au capital grecesc şi au finanţat cu preponderenţă afaceri cu proprietari greci. Gândirea aceasta este uşor simplistă, dar nu total lipsită de sens. În mod sigur, un cutremur financiar cu epicentrul la Atena provoacă o undă de şoc care se simte până la Bucureşti. Pe lângă pericolul intrinsec pe care îl reprezintă, cazul Greciei şi al celorlalţi porcuşori este important ca avertisment. Mai ales în contextul în care actualul guvern amână intrarea în parametrii de siguranţă a deficitului bugetar. Adevărata problemă a României nu este existenţa unui FMI pe post de profesor vigilent. Dacă ne prezentăm cu copiuţe la examenele de anul ăsta – restructurarea aparatului de stat şi creşterea veniturilor la buget -, nu mi-e frică de faptul că nu ne trece domnul Jeffrey Franks clasa. Pur şi simplu, mi-e teamă că vom fi în pericol de a ne pierde suveranitatea. Iar asta nu este deloc doar o glumă cu purceluşi.
