În toiul Războiului Rece, armata SUA a dezvoltat un program de adăpostire, în secret, a sute de rachete balistice intercontinentale. Chiar sub calota de gheață din Groenlanda.

Este una cele mai cunoscute baze militare americane din Arctica: baza aeriană Thule, din nord-estul înghețat al Groenlandei. Mai puțin cunoscut este trecutul defunctei Camp Century.

La doar 240 km de Thule, zona din jurul Camp Century este extrem de rece. Temperaturile nocturne scad la -56 °C. Camp Century a fost deschisă în 1960 de armata SUA. Oficial, baza trebuia să fie folosită pentru efectuarea cercetărilor științifice în Arctica. În realitate, Camp Century a fost acoperirea perfectă pentru un controversat proiect de arme top secret. Guvernul danez s-a opus adăpostirii armelor nucleare pe solul său, iar americanii au făcut tot posibilul pentru a dezvălui scopul real al Camp Century, scrie NationalInterest.

La Camp Century, inginerii au dezvoltat și îmbunătățit tehnicile de construcție subterane din Arctica. Tractoarele modificate au săpat tranșee adânci, de aproape 30 de metri, în gheață. Aceste tranșee au fost apoi acoperite cu semicilindri de oțel și apoi cu zăpadă și gheață, oferind adăpost micului oraș subteran.

Pentru că transportul motorinei la generatoarele de energie ar fi fost prohibitivă și imposibilă în condiții meteo extreme, soluția a fost instalarea unui reactor nuclear portabil. Acesta putea răspunde tuturor necesităților de energie electrică ale Camp Century.

Project Iceworm ar fi fost cel mai mare site de lansare de rachete balistice intercontinentale din lume, având în vedere cele peste 83.000 de km de tuneluri tăiate adânc în gheața din Groenlanda.

600 de rachete Minuteman „Iceman” modificate aveau să fie transportate sub pământ. Rachetele Iceman urmau să fie însă mutate în alte locuri pentru a păstra secretul locațiilor lor exacte.

Din păcate însă Project Iceworm nu a fost fezabil. Studiile inițiale au indicat faptul că placa de gheață din Groenlanda era rigidă și ideală pentru tunelare. Dar, date ulterioare au arătat că stratul de gheață era de fapt foarte elastic. Tunelurile ar fi trebuit să fie întreținute în mod constant și să riscau să se prăbușească la fiecare câțiva ani.

După închiderea Camp Century în 1967, Corpul de Ingineri al Armatei a lăsat în urmă mii de tone de apă radioactivă, folosită pentru răcirea reactorului portabil. În anii 90,  danezii au declanașat o anchetă în cazul Camp Century, dezvăluind natura înșelătoare a taberei și pericolul pe care l-a reprezentat.

Sursa foto: Dreamstime