Piata mondiala a petrolului depinde de soarta lui Saddam

Amenintarile Statelor Unite ca vor ataca Irakul s-au oglindit in pretul titeiului care a crescut la principalele burse din lume. Insa fata de razboiul din Golf din 1991 care si-a propus doar sa refaca echilibrul in zona prin eliberarea Kuweitului, anexat de catre Irak, presedintele George Bush si-a declarat obiectivul actual care este schimbarea regimului de la Bagdad. Aceasta inseamna o rearanjare a economiilor din regiune si nu numai. The Wall Street Journal comenteaza ca importanta Arabiei Sa

Amenintarile Statelor Unite ca vor ataca Irakul s-au oglindit in pretul titeiului care a crescut la principalele burse din lume. Insa fata de razboiul din Golf din 1991 care si-a propus doar sa refaca echilibrul in zona prin eliberarea Kuweitului, anexat de catre Irak, presedintele George Bush si-a declarat obiectivul actual care este schimbarea regimului de la Bagdad. Aceasta inseamna o rearanjare a economiilor din regiune si nu numai. The Wall Street Journal comenteaza ca importanta Arabiei Saudite in comertul mondial cu titei va scadea. Iranul va dobandi o pozitie mai importanta in regiune, dupa ce a fost dusmanul de moarte al Occidentului timp de decenii. Livrarile masive de titei irakian care vor urma inlaturarii lui Saddam Hussein de la putere vor schimba radical si politica promovata pana in prezent de OPEC – Organizatia tarilor Exportatoare de titei. Invadarea Irakului va conduce la escaladarea pretului mondial al petrolului, mai ales daca tarile arabe exportatoare nu vor fi de acord cu aceasta solutie militara. Dar inlocuirea regimului ostil al lui Saddam Hussein cu unul prooccidental va conduce la ieftinirea rapida a petrolului, la preturi situate chiar sub cele inregistrate in ultimii ani.
Scoaterea Irakului de sub embargoul international si liberalizarea exporturilor sale vor atrage investitii importante in exploatarea marilor rezerve de care dispune. Capacitatea actuala de productie a Irakului se cifreaza la 2,8 milioane de barili pe zi, dar cantitatea extrasa zilnic nu depaseste un milion de barili pe zi. Dublarea productiei de petrol irakian intr-un an de zile va reduce automat importanta Arabiei Saudite, aflata in prezent in topul producatorilor mondiali. Miza razboiului din Orientul Mijlociu s-ar putea sa fie si mai mare, intrucat rezervele totale de petrol irakiene s-ar putea cifra la 220 milioane de barili, conform estimarilor facute de US Energy Information Administration. Companiile petroliere considera ca in situatia in care Irakul va deveni o tara deschisa pentru investitii prin ridicarea sanctiunilor internationale, productia sa zilnica de titei poate depasi sase milioane de barili pe zi in numai cinci ani, situandu-se pe locul trei in ierarhia mondiala, inaintea Rusiei si a Arabiei Saudite. In aceste conditii, obiectivul OPEC de a mentine un pret al petrolului in jur de 25 de dolari pe baril nu mai poate fi atins. De exemplu, cresterea productiei de titei din Rusia cu un milion de barili pe zi a fortat deja tarile membre OPEC sa-si reduca livrarile pentru a evita o cadere a pretului. Iar reluarea livrarilor de titei provenit din Irak nu va putea decat sa conduca la scaderea pretului.
Rusia isi vede amenintate
interesele in Irak
Companiile petroliere fac deja planuri pentru castigarea unor zacaminte a caror valoare se cifreaza la sute de miliarde de dolari. Rusia este insa ingrijorata de excluderea sa de la discutiile cu opozitia irakiana, ceea ce submineaza interesele sale intr-o tara de la care are de recuperat datorii cifrate la sapte miliarde de dolari. Nu trebuie uitat ca toti membrii Consiliului de Securitate al ONU au mari interese economice in regiunea Golfului. La Moscova, interventia militara a SUA in Irak este considerata ca fiind decisa si de interese economice, nu numai din motive de securitate. Expertii din industria petroliera spun ca exista temerea ca dupa inlaturarea lui Saddam, SUA va domina Irakul, in special industria sa petroliera. In consecinta, companiile petroliere s-au angajat in discutii cu opozitia de la Bagdad pentru a se asigura ca vor beneficia de contracte in viitor. Pentru a se asigura ca Rusia nu va fi data deoparte, guvernul de la Moscova, apropiat al actualului regim de la Bagdad, a trimis un diplomat sa negocieze cu Congresul National Irakian, grupare de opozitie aflata in exil in SUA. In cadrul intalnirii, prima din ultimii sapte ani, diplomatul rus si-a manifestat temerea ca Rusia va fi tinuta deoparte de piata petroliera, afirma The Independent. James Woolsey, un fost director al CIA citat de Washington Post, confirma partial aceste temeri: „Franta si Rusia au companii interesate in exploatarea rezervelor irakiene. Trebuie sa le spunem ca daca ele ni se alatura pentru a aduce in Irak un regim democratic, vom face toate demersurile necesare pe langa noul guvern si companiile americane ca sa colaboreze cu cele ruse si franceze. Daca se vor situa de partea lui Saddam, va fi foarte dificil, daca nu imposibil, sa convingem guvernul irakian sa colaboreze cu ele”.
De la sfarsitul Razboiului din Golf, companii din peste 12 tari au angajat discutii cu guvernul de la Bagdad pentru efectuarea de prospectiuni si explorari. In 1997, Lukoil a negociat un contract in valoare de patru miliarde de dolari pentru exploatarea zacamantului de la Quarna, iar o alta companie rusa a semnat pentru foraje in Tuba contra 42 milioane USD. Compania franceza TotalFinaElf a negociat drepturile de explorare in Majnoon cu rezerve estimate la 20 milioane barili, perimetru aflat la granita cu Iranul. Nu este sigur daca viitorul guvern va mai recunoaste aceste intelegeri. „Daca aceste contracte sunt in avantajul poporului irakian, nu le vom anula. Daca nu, va trebui sa le renegociem”, a declarat un oficial al Congresului National Irakian – CNI. Presedintele CNI, Ahmed Chalabi, a fost si mai transant: „Companiile americane vor avea o parte importanta din exploatarile petroliere din Irak.” Asemenea comentarii produc fiori la Moscova. Rusia, ca tara exportatoare de titei, nu are decat de pierdut daca SUA isi va asuma pozitia dominanta in industria petroliera irakiana.
Gigantii petrolieri americani precum ExxonMobil si ChevronTexaco au negat ca ar fi purtat pana in prezent discutii cu membrii opozitiei irakiene. Dar dupa cum spunea un analist al pietei petrolului, nici nu aveau de ce. „Nu este de mirare ca firmele americane nu se grabesc in aceasta faza a conflictului. Au tot timpul sa se implice”.