Unde a fost cea dintâi berărie în București? Nu e atât de ușor răspunsul.

Nu cunoaștem noi lucruri mai însemnate din trecutul Capitalei noastre, dar mi-te locul unde strămoșii noștri se cinsteau cu bere!

Istoricul V. A. Urechiă s’a ocupat și el de primul berar bucureștean, dar totuși nu arată locul unde a funcționat localul – aceasta pe la începutul secolului al 19-lea, când Bucureștii erau ocupați de armatele rusești.

Se pare însă că berea s’a vândut la noi, întâia oară, într’un fel de dugheană de pe strada Câmpineanu de astăzi, în jurul Hanului lui Filaret, care se afla pe locul unde se găsește astăzi Teatrul Național.

Afirmația aceasta o facem după o întâmplare, un simplu fapt divers povestit de istoricul V. A. Urechiă, care are meritul de a se fi îndeletnicit și cu amănunte din trecutul nostru, amănunte de însemnătate pentru viața socială:

Cică, într’o noapte din luna Mai a anului 1811, răspântiașul, adică gardistul care făcea de pază lângă Hanul lui Filaret, a găsit pe jos doi ofițeri ruși.

– Ați băut multă votchi, gospodin! – zice omul Agiei (poliției)

– Niet votchi, piva! Nu rachiu, ci bere! – zise unul din ofițeri, pe care-l ajuta răspântiașul să se ridice în picioare.

– Auzi colo, să se îmbete cu băutura nouă, de la Johan Neamțu! – gândi răspântiașul. Cu votchi, da, mai înțeleg, dar cu zeama neamțului! Măre, gustul filonichie (adică alegere N.n.) nu are!

– Te văd! Te văd! – strigă răspântiașul, după cum era dator să strige, ca să se sperie hoții, rezemând și pe al doilea muscal de cișmea, de care sprijinise și pe cel dintâi. Te văd! Te văd!

Iată întâmplarea povestită de V. A. Urechia, istoric cu multe păcate, dar și cu meritele lui, între altele după cum spusei pentru că n’a trecut cu vederea lucruri mici, din care se pot trage încheieri nelipsite de interes:

Așadar, dacă cei doi ofițeri beți turtă au fost găsiți de omul poliției cam prin Piața Teatrului de astăzi – sigur între „Adriatica” și „Cercul Militar” – nu’ncape îndoiala că locul unde s’a comis beția era prin apropiere, picioarele ofițerești neputând să reziste unui drum mai lung după înghițirea licoarei lui Johan.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric