Premiile decernate la sfârşitul fiecărui an în urma propunerilor venite de la redactorii Capital şi pe baza voturilor unui juriu format din experţi în economie s-au impus, în timp, ca o adevărată instituţie.
De 13 ani, Premiile Oskar Capital ajung la acele persoane sau instituţii care au reuşit să contribuie în mod major la construirea unei economii de piaţă reale în România. Şi, suntem mândri să o spunem, de cele mai multe ori, timpul ne-a arătat că am avut dreptate în alegerea noastră. Astfel, în 2002, Dinu Patriciu a fost numit „Omul de afaceri al anului“. Acum, este cel mai bogat român şi unul dintre cei mai bogaţi est-europeni.
Sunt oameni de afaceri sau companii care au fost desemnaţi câştigători chiar de mai multe ori. BRD, de exemplu, a fost „Banca anului“ în 1997, 2000 şi 2005, iar Banca Transilvania, în 2001 şi 2006. Banca Ion Ţiriac a obţinut acelaşi premiu în 1995 şi 2002, iar patronul ei, Ion Ţiriac, a fost desemnat „Omul de afaceri al anului“ în 2000. Dan Şucu, patronul Mobexpert, a fost câştigător la această categorie în 1999 şi 2001.
Am avut mână bună şi în ceea ce priveşte perspectivele unor persoane sau investiţii. În 1995, de exemplu, premiul pentru cel mai dinamic şi tânăr om de afaceri a fost decernat buzoianului Constantin Toma, preşedinte-director general al grupului Romet. În prezent, Toma figurează în Top 300 Capital, cu o avere estimată la 50 de milioane de dolari. Şapte ani mai târziu, în 2002, „Speranţa anului“ a fost desemnat Zoltan Teszari, patronul RCS-RDS. Astăzi, el a ajuns pe locul opt în clasamentul celor mai bogaţi români, cu 1,2 miliarde de dolari. Iar în 1998, de această dată în afara premiilor Oskar, un tânăr necunoscut, pe numele lui Răzvan Paşol, a câştigat un premiu de zece milioane de lei, pus la bătaie de concursul „Broker Capital“, influenţând direct preţul unor acţiuni pe piaţa de capital. În prezent, Paşol este preşedinte-director general al societăţii de brokeraj şi consultanţă Intercapital Invest şi unul dintre cei mai cunoscuţi actori din domeniu.
Desemnaţi în 2005, respectiv 2006, managerii anului, Silviu Hotăran, de la Microsoft România, şi Florin Talpeş, de la Softwin, au dovedit că au meritat premiile. În 2006, cifra de afaceri a primei companii a crescut cu 30%, iar numărul de angajaţi s-a dublat, în timp ce Softwin a intrat pe piaţa din Statele Unite cu produsul BitDefender, care a fost evaluat recent la 140 de milioane de dolari.
Şi investiţiile străine desemnate de juriul Oskar Capital ca având cel mai mare impact s-au confirmat în marea majoritate a cazurilor. În 1999, premiul a fost primit de Renault, care tocmai se întorsese la uzinele Dacia, iar în 2001, de LNM, pentru achiziţionarea Sidex. Între timp, ambele companii au fost modernizate, producţia lor merge în mare parte la export, iar în jurul lor s-au dezvoltat reţele importante de furnizori. Mai merită menţionat Carrefour (premiată în 2003), care a anunţat, prin intrarea şi extinderea pe piaţa românească, explozia comerţului modern la care asistăm azi.
Cum nu suntem perfecţi, au existat, desigur, şi premii ce s-au dovedit (uneori destul de repede) nu tocmai justificate. Banca Turco-Română, care avea servicii apreciate de clienţi, a primit titlul de „Banca anului“ în 1999 banii deturnaţi de conducere o aduceau în faliment. Şi Gelu Tofan a fost ales „Omul de afaceri al anului“ în 1998 (şi a fost nominalizat din nou la această categorie în 2001). Azi, majoritatea afacerilor Tofan Grup sunt pe butuci. Tot în 1998, prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi a primit premiul pentru cea mai bună invenţie cu impact economic, pentru bioreactorul sferic. Din păcate, deşi au trecut aproape zece ani, invenţia cu pricina nu a dovedit a avea un impact economic, fie el şi minor.
